Ilie Durlă, campionul României şi al Germaniei la lupte. “Cred că mă avantaja mai mult boxul”
0A făcut atletism la 10 ani, la 12 s-a apucat de lupte libere, iar după o carieră în sportul profesionist de 20 ani s-a apucat de atrenorat. Ilie Durlă a făcut performanţă atât în România cât şi în Germania, ţară care l-a adoptat de la vârsta de 20 de ani. Chiar şi-aşa, spune că dacă ar fi să o ia de la capăt s-ar apuca de alt sport.
“Luptele au apărut de când a venit omul pe pâmânt. Te educă, te fac să ai spirit de echipă, să nu fii egoist”, vorbeşte acum fostul campion. Târgovişteanul a fost campion ani la rând în competiţiile de juniori în România, iar în Germania a fost cooptat chiar în lotul pentru Olimpiadă.
“Prin `82 m-am apucat de atletism, prin `85 de lupte, în `92 am plecat în Germania. Cât am stat în România am fost medaliat mereu. Până când m-am aici în 2012 am fost sportiv de performanţă în Germania. Am fost selectat în cadrul unui concurs la şcoală, la vârsta de 10 ani. Aşa am început sportul”, îşi aduce aminte Ilie Durlă.
În 2000 a fost declarat cel mai bun sportiv al Germaniei şi tot atunci a primit şi cetăţenia germană. “În `92 când făceam parte din lotul României am fost ofertat de un club din Germania şi am plecat acolo. A;a a început aventura mea în Germania. A fost o perioadă frumoasă pentru mine, dar şi grea, în care am făcut sacrificii enorme”, îşi aduce aminte campionul la lupte libere.
AŞ INVESTI MAI MULT ÎN EDUCAŢIE
“Acum, privind în urmă, nu ştiu dacă aş mai face acelaşi sport. Eu am 1.83 înălţime. Nu prea m-a avantajat asta pe mine ca sportiv. Acum mă resimt, mă dor genunchii, am fost operat de menisc. Probabil că aş face acum box, karate, altceva. La braţele mele lungi, probabil că mă avantaja mai mult boxul. Eu ca să ajung la performanţă am fost nevoit să fac sacrificii mari. Tenisul de câmp mi-ar mai fi plăcut. În perioada aceea luptele au însemnat totul, dar acum nu prea pot să spun acelaşi lucru. Acum este altă tehnologie, am ajuns unde am ajuns ca ţară pe plan european. Probabil că acum, dacă aş lua-o de la capăt aş investi mai mult în educaţie. A trebuit să fac studiile mai la bătrâneţe. Mi-am continuat Liceul de Construţii, în domeniul auto, că mă ocupă de anvelope şi jante. Am absolvit Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport şi Şcoala de Antrenori. Sunt unul dintre puţinii antrenori de lupte din ţara noastră cu acte în regulă”, crede Ilie, unul dintre cei mai buni sportivi pe care i-a avut România.
VESTIARELE SUNT DEGRADATE. PLOUĂ ÎN SALĂ
Sportul este ca un microb care intră în sânge şi nu mai poţi scăăpa de el, crede târgovişteanul care este bucuros că tinerii încă îşi doresc să facă un sport de performanţă.
„Avem tineri talentaţi. Sunt copii dornici de performanţă. Îl am alături de mine pe profesul Cornea, profesorul meu din tinereţe. Avem loturi bune. Încercăm să revigorăm cât de cât sportul românesc, deşi ştiţi bine în ce stadiu este din punct de vedere al infrastructurii. Tineri cu perspectivă ar fi Ionuţ Stoica, care este o valoare a Târgoviştei, băieţeleul meu – nu că este al meu - , Costache. Sunt mulţi talentaţi, dar aşteptăm rezultate de la ei, pentru că mulţi se pierd pe drum. În acest sport, raportul efort-răsplată nu este unul egal. Cei mai mulţi dintre tineri aleg acum fotbalul, tenisul, înotul. Sunt alte posibilităţi acum”, mărturiseşte el.
Deşi Clubul Sportiv Târgovişte naşte talente pe bandă rulantă, condiţiile de antrenament nu sunt dintre cel mai bune. “Noi stăm, după cum ştiţi, în holul Sălii Polivalente. Vestiarele sunt degradate, plouă uneori în sală. E greu. Trebuie să se investească din mediul privat, altfel nu prea sunt şanse. Acum facem demersuri de a primi fosta sală de antrenament. Ar fi bine”, mai spune antrenorul de lupte de la CS Târgovişte.