GALERIE FOTO Murături ca pe vremuri, cu apă sărată de izvor
0Locuitorii din Ocniţa, judeţul Dâmboviţa, au o reţetă moştenită de la strămoşii lor: când prepară murăturile, folosesc doar apa sărată care izvorăşte direct din dealurile din zonă. Acolo se află dealuri bogate în sare, motiv pentru care izvoarele au apă sărată, numai bună pentru murături.
„Sunt foarte multe izvoare pe aceste dealuri. Toată lumea ia saramură de aici, este foarte bună. Nimeni nu cumpără sare din comerţ. Se murează mult mai repede varza. Eu am trăit la oraş, dar de când am venit aici, de nouă ani, toată lumea mi-a zis să folosesc această apă“, a explicat Lucreţia, din localitatea Ocniţa.
Preperate cu gust delicios
Pentru aprovizionarea cu sare, gospodinele nu mai merg la magazin, ci direct la izvoarele sărate, care sunt situate la baza dealurilor. Sătenii spun că murăturile sunt extraordinare şi că se prepară mult mai repede. Reţeta fiecărui gospodar este, însă, diferită. „Eu la un bidon de 100 de kilograme pun o găleată mare de apă sărată. Şi restul, mirodenii. Mai bag şi un porumb, gutuie, băgăm de toate acolo să miroasă frumos. De când mă ştiu fac aşa. Lumea ia apă şi pentru băi, ia cu bidoanele“, a povestit şi Maria, o altă localnică.
Ocniţa a fost unul dintre locurile binecuvântate încă de pe vremea lui Mihai Viteazul. Domnitorul îşi odihnea trupele prin văile de lângă Mănăstirea Dealu de la Ocniţa, cunoscută în acele vremuri ca Ocna cea Mică de lângă Târgovişte.
„Aici, din cele mai vechi timpuri, a fost o ocnă. De aceea se numeşte şi comuna Ocniţa. Aceste izvoare sunt de când există această comună. S-a şi colectat sare, la un moment dat, dar s-a renunţat în timp. Aşa am moştenit-o din moşi-strămoşi“, a spus Nicolae Cismaru, viceprimarul comunei Ocniţa. Localitatea Ocniţa ar putea chiar să atragă turişti, pentru că, pe lângă zăcămintele de sare, există şi câteva izvoare de apă sulfuroasă, pe care Primăria doreşte să le amenajeze. Deocamdată, însă, proiectul este blocat din lipsă de fonduri.
Iau apă în cantităţi industriale
Izvoarelor cu apă sărată li s-a dus vestea chiar şi în comunele învecinate. Oamenii vin, mai ales în weekenduri, cu remorci, pentru a lua cât mai multă apă. De regulă, se folosesc cam 15 litri de saramură, la un butoi de 100 de litri.
Aceeaşi reţetă, la Sărata Monteoru
Şi gospodarii din staţiunea buzoiană Sărata Monteoru obişnuiesc să îşi conserve murăturile cu apă sărată din izvoarele care ţâşnesc la suprafaţă pe dealurile din împrejurimi. Proprietarii pensiunilor au preluat tradiţia transmisă din bătrâni pentru că, spun ei, acriturile puse astfel rezistă mai mult şi au un gust aparte, apreciat de turişti.
La sfârşitul toamnei, bărbaţii din localitate organizează un adevărat pelerinaj pe dealul Murătoarea, unde se află cea mai apropiată sursă de apă sărată. De la izvor, apa este cărată în butoaie până în gospodării, acolo unde ingredientul natural este turnat în borcanele umplute cu gogoşari, castraveţi, conopidă ori gogonele.
„Părinţii şi bunicii soţului meu făceau acelaşi lucru, aduceau apă sărată, care are un conţinut mare de minerale, de pe acest deal pentru conservele de toamnă. E foarte bună pentru murături, care rămân proaspete până în mai şi chiar iunie. Gospodinele nu trebuie să mai adauge nicio lingură de sare, dacă folosesc apa aceasta de izvor“, spune Iuliana Muşa, gospodină din Sărata Monteoru.
Legumele conservate natural sunt nelipsite din meniurile tradiţionale ale pensiunilor din Sărata Monteoru, deoarece sunt apreciate de turişti, pentru gustul deosebit şi consistenţa legumelor conservate. „Apa sărată de la Monteoru este ideală pentru conservele de toamnă, iar proba care arată că această apă este bună pentru bucătărie este oul care se ridică la suprafaţă“, spune Liviu Niţă, proprietar de pensiune.
Staţiunea Sărata Monteoru este situată între dealurile din Curbura Carpaţilor, la o distanţă de 20 de kilometri de municipiul Buzău. Cu milioane de ani în urmă, aici era fundul Mării Sarmatice, care s-a transformat într-o crustă de roci şi fosile sărate. Asta face ca izvoarele care ies la suprafaţă să aibă o concentraţie puternică de sare şi fier.