Casa de vacanţă a lui Adrian Iovan din Dâmboviţa a fost vândută. Acolo îi plăcea regretatului pilot să-şi petreacă verile

La aproape un an de la moartea lui Adrian Iovan, în teribilul accident petrecut pe 20 ianuarie 2014 în Munţii Apuseni, una din casele pilotului, cea de la Butimanu, răsună iar de paşi şi de râsete. Doi tineri stau acum în reşedinţa de vară în care, pe vremuri, Iovan îşi petrecea vacanţele.

În timp ce vila - mai impozantă şi, cu siguranţă, mult mai valoroasă - de la Otopeni e disputată în instanţă de fosta soţie, Romaniţa Iovan, şi de ultima iubită a pilotului, Mihaela Steriu, o altă proprietate a lui Adrian Iovan pare să fi fost deja înstrăinată. Casa de lemn din localitatea Butimanu, jud. Dâmboviţa, aflată la o distanţă de 41 km de Bucureşti, unde Iovan adora să-şi petreacă verile, are locatari noi.

Stau acolo doi tineri, au dezvăluit veciniii pentru Libertatea , care au adus şi modificări importante casei, demolând terasa. Cum asta n-o pot face chiriaşii, ci doar proprietarii, oamenii din zonă trăiesc cu convingerea că locuinţa ar fi fost vândută. Cu cât? 35.000 de euro, cam acesta e preţul în zonă pentru o casă de lemn precum cea ridicată de Adrian Iovan. Cum noii locatari nu erau acasă când “i-am vizitat”, iar Romaniţa Iovan refuză să facă vreo declaraţie pe această temă, rămâne, totuşi, suspendat un semn de întrebare asupra acestei ipoteze.

A ales Butimanu pentru că acolo a crescut

Casa are o istorie frumoasă. Ridicată la trei ani după Revoluţie, îi era tare dragă lui Adrian Iovan, care, pe vremea când trăiau părinţii lui, căuta să-şi petreacă fiecare clipă liberă aici. Şi după moartea lor, a continuat să vină în weekenduri, ne-au povestit prietenii lui, dar mai rar. Motivul: “Femeilor pe care le-a iubit nu le plăcea viaţa la ţară”. Iovan a ales Butimanu pentru a-şi face o casă de vacanţă fiindcă acolo a crescut - tatăl lui, decedat în 2013, era de la Butimanu. Virgil Vinersariu (foto), fost controlor de trafic aerian, unul dintre cei mai buni prieteni ai pilotului, l-a ajutat s-o ridice: “Am stat alături de el şi zi, şi noapte, am aranjat lemnele, am lăcuit, am făcut şi o mică terasă. Nu i-am luat bani, ba chiar de multe ori l-am ajutat atunci când a avut nevoie, că aşa fac prietenii. Şi nu i-am mai cerut înapoi, că nu se cade”.