Care sunt cauzele care declaşează Lupus, afecţiunea autoimună numită şi „boala care imita alte boli“

Lupusul poate afecta orice parte a corpului, iar afecţiunea este observată, de regulă, destul de târziu. Milioane de oameni din întreaga lume suferă de această boală autoimună. Se manifestă atunci când sistemul imunitar al unei persoane începe să atace celulele şi ţesuturile sănătoase.

Aproape 70% dintre toate cazurile sunt clasificate ca lupus sistemic, ceea ce însemană că este afectat un organ sau ţesut major, cum ar fi inima, plămânii, rinichii sau creierul, potrivit Lupus Foundation of America.

Lupus reprezintă un termen folosit cândva pentru o varietate de afecţiuni cronice ale pielii, caracterizate de leziuni ulcerative care se răspândesc pe corp. 

„Sistemul imunitar nu este în măsură să recunoască ceea ce este parte a corpului şi ce nu”, explică reumatologul George Stojan, profesor asistent de medicină la Johns Hopkins University School of Medicine şi director al Hopkins Lupus Center.

Ca termen cu astfel de semnificaţie nu mai este actual în uz ştiinţific. Termenul provine din latina medievală, referirea la lup, având legătură cu rapiditatea cu care leziunea se extinde dincolo de partea iniţial afectată, la fel cum lupul îşi mănâncă repede prada.

Lupusul vine la pachet cu multe afecţiuni, cum ar fi: rigiditatea articulaţiilor şi umflarea, erupţii faciale (în special o erupţie în formă de fluture pe obraji şi nas), dureri la nivelul gurii, convulsii, dureri în piept din cauza fluidului din jurul inimii sau plămânilor, febra, glande umflate.

Cercetătorii au stabilit că boala este de două până la trei ori mai răspândită la femeile de culoare, inclusiv afro-americanii, hispanicii şi latinii, asiaticii, nativii americanisau insularii din Pacific. Un studiu din 2014 a stabilit că prevalenţa lupusului a ajuns la 1 din 537 de femei de culoare.

Lumina ultravioletă poate deteriora celulele oricărei persoane, dar persoanele cu lupus sunt mult mai sensibile la aceasta. Nu a fost identificată ca fiind o cauză directă a bolii, dar lumina UV poate modifica celulele pielii într-un mod care este recunoscut ca o ameninţare de către sistemul imunitar la persoanele cu lupus, activând sau agravând simptomele, spun specialiştii. 

Cum se tratează lupusul?

După ce aţi fost diagnosticat cu lupus, tratamentul depinde în mare măsură de gravitatea bolii. Dacă aveţi simptome uşoare până la moderate, medicul vă va prescrie probabil medicamente antimalarice, cum ar fi hidroxiclorochina, pentru a reduce durerea, erupţiile cutanate şi alte simptome în efortul de a proteja organele şi de a preveni deteriorarea organismului.

Aceste medicamente s-au dovedit a preveni arsurile cu 50 la sută şi, în cele din urmă, ajută pacienţii să trăiască mai mult

O altă opţiune este corticosteroizii, care sunt de obicei administraţi pentru a ajuta pacienţii să lupte cu boala. În general, lupusul poate fi dificil de tratat, deoarece nu există o cură stabilită.

Lupusul mai este supranumit “marele imitator”, “boala care imita alte boli”, din cauza simptomelor uşor de confundat cu cele ale altor afecţiuni mai comune, precum o simplă raceală, boala Lyme (boala “muşcăturii de capuşă”), artrita reumatoidă, afecţiuni ale inimii sau ale tiroidei.

În 90% din cazuri, lupusul atacă femeile tinere, active, cu vârsta între 15 şi 44 ani şi poate apărea oricând, fiind o boală ale cărei cauze rămân necunoscute.