Bătrânul Ion Şuţa din Căprioru a amenajat un muzeu în propria casă

Icoanele pictate pe lemn şi sticlă de fiica sa sunt sufletul expoziţiei. Ion Şuţa a adunat într-o cameră obiecte tradiţionale româneşti, lucruri care i-au marcat existenţa.

Insuliţe ale tradiţiei populare există încă din belşug în lumea satului, chiar dacă era informaticii a pătruns şi aici, pe uliţele întortocheate şi încă înfundate în noroi. Stâlpii de pe la porţile oamenilor sunt pline de cabluri ale reţelelor de telefonie şi internet, care încearcă să-şi impună supremaţia şi în acest mediu.

Ion Şuţa este un om simplu, dar care ştie să preţuiască valorile trecutului. Aşa cum se pricepe le respectă sensul, simbolul, respiraţia. Bărbatul nu are decât patru clase, dar ne-a spus că nu-şi poate concepe existenţa fără să aibe alături crâmpeiele sale de amintiri, obiecte, lucruri, mici reprezentări ale trecerii lui şi alor săi prin lume.

Sanctuar al amintirilor

Nea Ion a ţinut cu tot dinadinsul să intrăm la el în casă şi să ne arate muzeul ţărănesc pe care l-a încropit. Este de fapt o expoziţie a familiei sale. O încăpere de vreo 15 mp a devenit un adevărat sanctuar pentru familia Şuţa.

L-am văzut pe bătrân cum păşea cu grijă, cum mângâia din priviri toate obiectele etalate pe rafturi din lemn, după priceperea sa şi după importanţa exponatelor în cartea vieţii. Amintirile îndepărtate sunt prinse ca într-un lanţ cu cele recente. Istoria familiei sale, a satului Căprioru se scrie aici continuu.

Ion Şuţa este în felul său un cronicar. Icoanele pe lemn şi sticlă pictate de fiica sa sunt mândria galeriei lui nea Ion. În muzeul bătrânului şi-au găsit loc şi uneltele tradiţionale, oale, străchini. Chiar şi o vârşe pe care ţăranii o foloseau la pescuit a fost expusă de nea Ion, ba chiar îşi are locul lângă o machetă a renumitului Turn Eiffel.

În curte, pentru nepoţei, Ion Şuţa a construit o căsuţă la înălţime. „Am pus în ea jucării, am decorat-o cu straie tradiţionale. Îţi este mai mare dragul să-i priveşti pe copii când îşi fac de lucru acolo”, ne spune bătrânul. În curând, la Biserica din Căprioru, se va deschide un muzeu sătesc. Nea Ion este hotărât să doneze şi el unele obiecte.

„Mă bucur că o să avem un asemenea aşezământ în localitatea noastră, să vadă şi copiii cum am trăit noi. Poate că vor veni şi turişti interesaţi să descopere obiceiurile tradiţionale româneşti”. Ion Şuţa se mai mândreşte cu troiţa construită în faţa porţii. „Am ridicat-o eu, aşa cum mi-am dorit. A fost pictată de fata mea”, mărturiseşte bătrânul.