Românul care a ajuns ghid în Pirinei: „În România nu prea există cultura muntelui. Dacă este şosea, omul nostru urcă până în vârf pentru un grătar“

Florin Carp s-a născut în Dorohoi, judeţul Botoşani, a urmat cursurile unei Facultăţi de Drept, în Bucureşti, dar nu a profesat niciodată în acest domeniu. A lucrat, în schimb, în vânzări până în anul 2010, când a decis să facă o schimbare şi a plecat în Spania, unde a transformat o pasiune din copilărie într-un job care îi umple sufletul de fericire în fiecare zi.

Florin Carp are 45 de ani, s-a născut la Botoşani, unde a făcut şi şcoala gimnazială. A fost un elev norocos pentru că în clasa a III-a s-a întâlnit cu Gheorghe Adăscăliţei, un dascăl talentat care i-a insuflat pasiunea pentru munte. Profesorul obişnuia să îşi plimbe elevii prin munţii Călimani, Suhard, Rarău şi Rodnei. 

Excursiile se făceau doar cu rucsacul în spate timp de două săptămâni. Nu era uşor, recunoaşte Florin, pentru că rucsacul cântărea aproximativ 15 kilograme. „Era un cort care cântărea cinci kilograme, salteaua pe care dormeam avea trei kilograme, nu era izoprenul din ziua de astăzi. Suferi când urci pe munte, dar când ajungi sus şi vezi tot ce este în jurul tău, îţi trece tot. Când eram copil sufeream, prindeam câte o zi cu ploaie, noroi, frig, dar îmi plăcea. Am fost singurul copil care repeta treaba asta“, ne-a spus Florin, care s-a mutat la Suceava în anul 2007 şi s-a îndrăgostit iremediabil de munţii Bucovinei. A urmat cursurile unei Facultăţi de Drept din Bucureşti, dar nu a profesat niciodată în acest domeniu. A lucrat în vânzări la două multinaţionale.

S-a stabilt într-un sat din Pirinei

În 2010, tânărul şi-a dat seama că are nevoie de o schimbare, aşa că a luat legătura cu sora lui care locuia în Spania şi s-a mutat în satul Bielsa, o aşezare cu 340 de locuitori, din Pirinei, care înfloreşte în fiecare an în timpul sezonului turistic. În sat sunt numeroase hoteluri, zona fiind atractivă pentru că se află în apropierea celui mai vechi parc naţional din Spania, „Ordesa y Monte Perdido“.

În Bielsa, Florin a lucrat mai întâi la recepţia unui hotel. El ne-a povestit că s-a adaptat repede, a învăţat limba într-un timp scurt şi s-a împrietenit cu localnicii. La început a fost privit cu scepticism inclusiv de primarul micului sat, dar, în stilul caracteristic, în timp a reuşit să îi cucerească pe toţi. „Dacă acum zece ani mă întâlneam cu primarul din sat şi îi dădeam «bună ziua» şi se uita ciudat la mine, acum când mă vede mă invită la o bere“, ne-a spus ghidul.

Florin nu s-a putut abţine şi atunci când avea un pic de tip liber urca pe munţi. S-a lăsat vrăjit de frumuseţea Pirineilor. Nu s-a pornit niciodată nepregătit la drum, drept dovadă, nici nu a avut probleme de orientare. 

Pentru că devenise deja săteanul care oferea informaţii cu privire la traseele montane, Florin a decis să obţină atestatul de ghid şi să îşi transforme pasiunea într-un job. El ne-a spus că nu pleacă niciodată pe traseu fără să îşi pună în rucsac tricolorul României. Aşa a ajuns drapelul ţării noastre pe principalele vârfuri din Pirinei, cărat în spate pe cărări mai mult sau mai puţin anevoioase. 

„De exemplu, un traseu pentru un vârf, care se numeste La Munia. Plec dimineaţa la 5 dintr-un sat care se numeşte Parzan, şi după ce strabat un drum forestier cu maşina în jur de 40 de minute, încep ascensiunea. În rucsac am casca, colţari şi piolet, daca este zapadă...daca nu, nu. Traseul are 1.200 m, diferenţa de nivel pozitivă. În ritm normal se parcurge în trei ore, deci pe la ora 9.00 sunt la 3.133 m altitudine“, ne-a relatat ghidul.

El ne-a mai spus că poate să urce în Pirinei pe tot parcursul anului, însă cel mai uşor este în luna septembrie, când vremea este stabilă, nu mai este zăpadă, iar cromatica este spectaculoasă. „Temperatura este destul de buna, doar între 15 iulie-15 august este mai cald, ajunge pe la 35 de grade ziua, iar noaptea coboară la 15“, a completat Florin. 

Întrebat cum sunt turiştii pe care îi ghidează prin Pirinei, românul a răspuns că sunt oameni care se urcă pe munte cu echipamentul potrivit. „Păi, turistii care vin în Pirinei, chiar dacă sunt nepregătiti din punct de vedere tehnic şi fizic, măcar au bunul simţ să treacă înainte pe la un magazin şi să se îmbrace cât de cât adecvat, chiar dacă nu cu echipament de clasa. Nu ai să vezi pe-aici montaniarzi în jeanşi şi sandale“, a completat ghidul.

Dezamăgit de mizeria din munţii României

Românul care le arată drumul turiştilor în Pirinei vine acasă, la Suceava, în fiecare an, unde stă trei sau chiar patru luni. Îşi vizitează familia, mănâncă toate bunătăţile pe care le pregăteşte mama lui şi face excursii montane. Cunoaşte toate traseele de pe Rarău şi este dezamăgit de faptul că unii români, lasă gunoiul pe munte. „La noi nu prea exista cultura muntelui. Dacă este şosea, omul nostru urcă până în vârful muntelui pentru un grătar. Nu mai spun ce lasă în urma lui. Bine, sunt unii care urcă pe jos, 7-8 ore, dorm în refugii, iar la plecare sparg uşa şi geamurile. N-am să-i înţeleg niciodată pe oamenii ăştia. Părerea mea este că în România încă nu trebuie făcute şosele până în creierii munţilor. Nu suntem pregătiţi“, opinează românul.

Cu bune şi cu rele lui Florin îi este atât de dragă ţara natală, încât a început să îi convingă şi pe spanioli să o viziteze. El organizează vacanţe în Bucovina pentru spanioli. A avut deja câteva grupuri, iar turiştii au fost foarte încântaţi de frumuseţea mănăstirilor UNESCO, dar şi de gustul bucatelor pregătite în gospodărie. Au mâncat cu plăcere şi sarmale şi tochitură şi au cerut să ia acasă ţuică.

Chiar dacă dorul de casă îl apasă uneori, Florin Carp nu ar vrea să revină în ţară. Vrea să rămână în continuare aproape de Pirinei.