Bătăliile dintre moldoveni şi unguri care au dus la întemeirea Moldovei
0Bogdan I a domnit în Moldova între anii 1363 şi 1367, fiind considerat de istorici drept întemeietorul ţării Moldovei, care avea pe atunci capitala la Baia. El a purtat un război cu Ludovic I de Anjou, regele Ungariei, deoarece nu a dorit să se supună acestuia, domnitorul moldovean ieşind învingător din luptele purtate cu armata ungară.
„Bogdan voievodul românilor din Maramureş, adunând la el pe românii acelui district, a trecut în taină în ţara Moldovei, care era supusă coroanei Ungariei, dar din cauza vecinătăţii tătarilor de mult timp părăsită de locuitori. Şi cu toate că a fost combătut mai adeseori de oastea regelui însuşi, totuşi crescând marele număr al românilor locuitori în aceea ţară, s-a dezvoltat ca stat”, a consemnat cronicarul Ioan de Târnave.
Înainte de ajunge pe tronul Moldovei, Bogdan I a fost nevoit să-i alunge din ţară pe Balc şi Dragoş II, fii lui Sas, domnitor al Moldovei ce era dependentă de Ungaria. Între anii 1360 şi 1361, între Bogdan şi cei doi urmaşi ai lui Sas au avut loc lupte extrem de dure, Dragoş II fiind ucis pe câmpul de luptă, iar Balc s-a ales cu răni grave, în urma cărora a fost nevoit să se refugieze în Transilvania.
„Ludovic, din îndurarea lui Dumnezeu, regele Ungariei, vrem să ajungă la cunoştiinţa tuturor, că viteazul bărbat Balc, fiul lui Sas, voievodul nostru maramureşean , iubit nouă şi credincios, şi readucând în amintirea înălţimii noastre nemăsuratele lui slujbe, prin care el, făcându-se plăcut maiestăţii noastre, din tot acel timp, în care cu o atât de mare şi fierbinte iubire s-a alăturat maiestăţii noastre, încât a venit din ţara noastră a Moldovei, lăsând în urmă în acea ţară, pe părinţii lui dragi şi o mulţime de rude, precum şi bunurile sale toate, în ţara noastră a Ungariei, în sânul iubirii noastre şi a observat cât de folositoare sunt slujbele care avea de gând să se angajeze pentru sporirea slavei şi puterii noastre, încât noi retrecând prin minte aceste slujbe şi alte vrednicii preavestite ale slujbelor sale, cu osebire în zisa ţară a noastră moldoveană, nu fără vărsarea propriului sânge şi fără îndurarea unor răni mortale şi cu cruda moarte a fraţilor şi apropiaţilor săi, precum şi a foarte multor servitori ca atare socotind că este un lucru demn ca unui om vrednic trebuie să i se dea răsplăţi mari şi ca o răsplată bogată trebuie să întremeze şi să refacă sudorile şi truzile, ca un semn al iubirii şi dragostei noastre osebite, am dat, am dăruit şi am hărăzit o moşie a noastră (...) împreună cu alte sate (...)”, se arată în Diplomele maramureşene din secolele XIV şi XV.
Bogdan I a fost considerat de unguri un trădător care ar fi părăsit pe ascuns din Maramureş în Moldova, unde i-a învins pe Balc şi Dragoş II, reuşind să întemeieze statul independent Moldova, care nu mai era dependent de Ungaria condusă de Ludovic I de Anjou.
„Voievodul Bogdan (...), duşmanul neamului omenesc, (...) plecând pe ascuns din zisul nostru regat al Ungariei în pomenita ţară moldoveană, uneltesc să o păstreze pentru ei, spre paguba maiestăţii noastre, după ce aceiaşi Bogdan şi fii lui au fost privaţi şi deposedaţi cu totul de pomenitele moşii”, se mai arată în aceleaşi Diplome moldovene din secolele XIV – XV.
Bogdan I a reuşit să rămână la conducerea Moldovei timp de patru ani, în acest timp el reuşind să învingă armata lui Balc, formată din soldaţi unguri, care a încercat să recupereze tronul ţării.
Alte ştiri pe această temă:
De ce sculptorii l-au reprezentat pe Ştefan cel Mare de cele mai multe ori călare