Meşteşug uitat. Unde ajungeau covoarele ţesute în Bărăgan în anii 70 şi cât de celebru era atelierul din Slobozia
0Dacă iniţial Bărăganul a fost văzut ca o “ţară” a grâului şi a porumbului, a scaieţilor şi a vântului uscat, un punct esenţial îl constituie şi arta populară ce se întâlneşte în gospodariile ţărăneşti din satele ce poartă amprenta trecutului.
,,La covoare" era atelierul din Slobozia unde se realizau cele mai frumoase scoarţe(covoare)de către tinerele fete îndrumate de ,,bătrânele meşteriţe "strânse" de pe întreg judeţul. Era o mândrie în anii 70 să spui că lucrezi ,,La covoare" pentru că ceea ce ieşeau din mâinile acestor ţesătoare ajungeau ,,peste mări şi ţări " în palatele bogaţilor lumii , dar şi la noi în ţară, în casele conducătorului , iubitor al artei populare. Anii au trecut, atelierul a disparut ,iar fostele angajate, azi ajunse la vârsta a treia, au ramas doar cu amintirile acestui mesteşug uitat, ţesutul.
Femeile au ştiut din totdeauna să-şi împodobească odăile cu lucrările realizate de ele în nopţile de iarnă, când, grupate realizau “cuverturi în fulgi”, “mode”, sau scoarţe şi preşuri.
Fără să ştie prea multă carte, ele realizau modelele. Sursa de inspiraţie era câmpia cu flori, ferestrele cu muşcate, soarele torid sau vântul uscat ce sufla în mai toate anotimpurile. Bărbaţii contribuiau şi ei la finalizarea acestor opere de artă prin lâna obţinută de la creşterea oilor. Vopseaua era “culeasă” şi ea din grădină de la frunzele de gutui sau ceapă, din sfecla roşie sau morcov.
Şi astfel, reuşeau după o iarnă, la lumina opaiţului sau felinarului să “ispravească” câteva lucrări expuse cu mândrie în “casa de la faţă” sau ţinute în lada de zestre pentru ziua când aveau să-şi mărite fetele.
Chiar dacă acum acest meşteşug este mai puţin întâlnit, totuşi, se mai găsesc femei care îl stăpânesc şi sunt dornice să-l transmită “tinerelor doritoare “.
În lunile de iarnă, când femeile terminau cu munca la câmp se ,,odihneau" ţesând scoarţe, o activitate îndrăgită de mâinile lor harnice şi pricepute. Grupate în câte o gospodărie, parcurgeau toate etapele realizării unei scoarte: tors,vopsit, ales modelul, pus în război ,ţesut. Şi după o iarnî grea se mândreau cu asemenea lucrări pe care le aşezau în odaia ,,de la faţă" sau în lada cu zestre . În imaginile de mai sus sunt scoarţe din gospodăria familiei Dumitru şi Tudora Drăgan(Barbarie)) din Luciu, judeţul Ialomiţa.