FOTO Legenda fascinantă a „bisericii din lac“. Inundată de comunişti, salvată de miracole dumnezeieşti

La mijlocul anilor 1980, în zona localităţii Stroeşti din Ialomiţa, comunuştii aveau să construiască un lac de acumulare. În momentul în care a fost pus în funcţiune, apele au acoperit în totalitate biserica localnicilor. O legendă a locului spune că Dumnezeu s-a supărat atât de tare încât a făcut ca lacul să sece în doi ani, iar biserica să rămână în vatra satului. În prezent lăcaşul a ajuns o ruină.

Investiţie inoportună

Biserica  satului Stroeşti, ce purta hramul „Sfinţii Mihail şi Gavril” a fost ridicată la începutul secolului XIX. Hrisoavele vremii au scos la lumină faptul că, cel mai probabil monumentul de cult a fst construit între anii 1830-1840.  Nu se cunosc date cu exactitate despre cel care a dat ordin ca în vatra satului să fie amplasat sfântul lăcaş.

Comuniştii au fos cei care au distrus biserica. În anii 80 iubitul conducător a dat ordin să se pună în aplicare proiectul de apărare al municipiului Urziceni. Conform planului, pe râul Ialomiţa trebuia să se construiască, în zona localităţilor Maia Fierbinţi şi Dridu, un mare lac de acumulare, astfel încât apele Ialomiţei să se reverse aici şi să nu inunde Urziceniul.

Muncitorii a săpat timp de trei ani fără încetare. Proiectul prevdea ca lacul să aibă o întindere de peste 20 de hectare şi o adâncime de 10 metri. Biserica de la Stroeşti se afla exact pe locul în care a fost amenjat lacul de acumulare. În momentul în care apele Ialomiţei s-au revărsat în lac, biserica a fost complet inundată. Se mai puteau zări doar acoperişul clopotniţei şi turla bisercii.

„Acest proiect de construcţie al lacului de acumulare a apărut în mintea lui Ceauşescu după ce, în anul 1977, Urziceniul a fost inundat de apele Ialomiţei.”, adaugă Dan Elias.

Cu toate că ar fi putut să dărâme monumentul de cult, constructorii nu s-au atins de biserică. Totuşi din cauza apelor, monumentul avea să se degradeze încet.

Miracole dumnezeieşti  

Ca multe alte eşecuri tehnologice, construite în perioada comunistă, şi lacul de acumulare menit să apere Urziceniul de furia râului Ialomiţa s-a dovedit a fi o invetiţie inutilă. Barajul a funcţionat vreme de doi ani, după care experţii au onsiderat că nu mai este necesar.

Oamenii locului au născocit o legendă, potrivit căreia eşecul tehnologic s-ar datora furiei lui Dumnezeu. „S-au învolburat norii într-o după-amiază şi a plouat cu tunete şi fulgere, după care timp de 3 săptămâni a fost cald de ne uscam în casă. În 3 săptămâni lacul a secat“ ne povesteşte Ioan Milea (79 de ani), unul din cei mai bătrâni localnici din Stroeşti.

Cu toate acestea, din marele lăcaş de cult unde oamenii veneau şi se rugau lui Dumnezeu nu se mai păstrează nimic. Monumentul a ajuns o adevărată ruină. Singura dovadă a existenţei lăcaşului a rămas un singur perete. Pe acea porţiune de zid se mai zăresc câteva chipuri de sfinţi, şterse de furia intemperiilor