Familia Prepeliţă, un brand în lumea fotbalului românesc

Constantin şi Andrei Prepeliţă au adunat împreuna peste 400 de meciuri în Liga I de fotbal. Atât tatăl cât şi fiul au fost antrenaţi de marele antrenor Florin Halagian şi au împărţit vestiarul cu nume mari ale fotbalului românesc.

L-am găsit pe Constantin Prepeliţă pe terenul de antrenament al Clubului Sportiv Şcolar din Slobozia. Avea antrenament cu prichindeii de 7 ani. Lângă el, se află un tânăr, îmbrăcat în şort şi adidaşi, care priveşte cu interes tot ce se întâmplă. Este fiul antrenorului, Andrei, noul mijlocaș al Stelei.

În praful Bărăganului
Tatăl începe să depene amintiri despre începuturile sale, ca fotbalist, poveste ce începe undeva la începutul anilor  ’70, în praful Bărăganului, când Constantin Prepeliţă se legitimează la echipa de juniori a clubului Azotul Slobozia. Pentru tânarul venit din comuna călărășeană Dor Mărunt, acela a fost primul pas spre afirmare.

Patru ani mai târziu face saltul în divizia B, la CSM Suceava. Momentul afirmării vine în 1979, când este cumpărat de FC Olt Scorniceşti, echipă care activa în Divizia A.

 „Jucam la Suceava şi într-o zi am fost sunat de Mitică Dragomir, preşedintele de atunci al echipei din Scorniceşti, care mi-a zis să mă prezint a doua zi în cantonamentul echipei. La trei zile, debutam în Divizia A, împotriva lui FC Argeş, pe care i-am bătut cu 1-0“, rememorează Constantin Prepeliţă.

Echipa familiei Ceuşescu
A jucat la 7 ani în Divizia A, numai la FC Olt şi a fost coleg, printre alţii, cu nume grele din  fotbalul românesc: Piţurcă, Ilie Bărbulescu, Radu II, Marcel Lică, Bumbescu, Dorinel Munteanu şi chiar Belodedici, care era un copil la acea vreme. A fost antrenat de Florin Halagian, Titi Ardelean sau Ion Voica.

„A fost o perioadă magică pentru mine, din punct de vedere sportiv. Jucam la o echipă formată din jucători mari şi unde am cunoscut, cu adevărat, performanţa“, spune Prepeliţă senior.

Pe urmele tatălui
Toate aceste amintiri se derulează sub privirea mândră a fiului, Andrei Prepeliţă, căpitanul de ieri al Universităţii Craiova, actualul mijlocaș al Stelei.  Cuprins de emoţii, tânărul de 25 de ani, ascultă cu atenţie povestea plină de glorie a tatălui său. Din când în când, mai intervine cu o completare: „Spune că ai rămas prieten bun cu Piţurcă, Bărbulescu sau Halagian“.

Tatăl său dă aprobator din cap şi completează, zâmbind: „Este mai talentat decât am fost eu. Este un bun organizator în teren, un adevărat număr 10. Eu eram mai muncitor, aveam viteză bună. Aram terenul pe partea dreaptă. Dar el a fost un talent înnăscut“, spune, plin de mândrie, Constantin Prepeliţă.

Idol printre copii
Discuţia este întreruptă de un puhoi de prichindei de 7 ani care vor autografe de la Andrei. Cu răbdare şi bucurie, noua vedetă a Stelei  împarte semnături pentru toţi. La câţiva metri depărtare tatăl este vizibil emoţionat.

„Să vă ţineţi de treabă, să ascultaţi ce zice antrenorul şi să nu lipsiţi de la antrenamente. O să deveniţi mari fotbalişti dacă vă ţineţi de treabă“ le explică Andrei, copiilor.

Discuţia curge, încet, spre actualul număr 11 din echipa patronată de Gigi Becali. La fel ca şi tatăl său, rememorează momentul când a pus, prima dată, piciorul pe minge, sub bagheta tatălui său. Se întâmpla în 1991.

„Nu prea veneam la antrenamente, obişnuiam să chiulesc. Îmi plăcea să joc mingea pe bitum, cu prietenii de la bloc. Din cauza asta, tata nu mă băga în echipa care trebuia să susţină meci. Îmi aduc aminte ca nu făcea nicio diferenţă între mine şi ceilalţi copii şi chiar îmi spunea să-i zic «dom’ profesor» la antrenamente“, spune, zâmbind, Andrei.

Saltul spre performanţă
După 9 ani petrecuţi la CSS Slobozia, a fost ales de FC Argeş, pentru lotul de juniori, fiind antrenat de Mihai Ianovschi şi de fostul coleg de echipă al tatălui său, Ilie Bărbulescu.  În 2002, este coptat în lotul mare de către Florin Halagian. Nu a reuşit să debuteze în Liga I decât un an mai târziu, sub comanda lui Ion Moldovan, la un meci cu Gloria Bistriţa, în deplasare. În acea echipă, era coleg cu Coman, Dică, Bilaşco, Vlădoiu sau Tănase.

„Domnului Moldovan îi datorez cel mai mult din cariera mea de fotbalist. El a fost cel care m-a aruncat în luptă, în prima ligă. De atunci, nu am mai părăsit echipa“ declară Prepeliţă junior.

În 2007, a ajuns la Craiova unde a continuat să fie titular şi chiar căpitan al acestei echipe. În 2009, a fost la un pas să realizeze o mare performanţă, calificarea într-o cupă europeană, dar Vasluiul lui Porumboiu  i-a dejucat planurile. Până la urmă visul de a juca în competiții internaționale i s-a împlinit în această vară, când Steaua l-a transferat.

Antrenamentul prichindeilor de la CSS Slobozia s-a încheiat, la fel ca şi interviul nostru. Fiul îşi îmbrăţişează tatăl şi părăseşte terenul de antrenament. Constantin Prepeliţă mai rămâne pe teren...îi aşteaptă la antrenament pe juniorii clubului. Cine ştie, poate, printre ei, mai găseşte un Andrei Prepeliţă.