Cum a apărut legendarul „Stan Păpuşă“, personajul creat pentru a defini oamenii făţarnici, parveniţi sau plictisiţi

Multe dintre expresiile etimologice care există în limba română reuşesc să creioneze tipologii şi caractere umane. Cele mai multe dintre ele definesc ridicolul şi stârnesc râsul. Într-o astfel de categorie intră şi celebrul „Stan Păpuşă”, personaj prin care sunt identificaţi oamenii făţarnici, parveniţi sau plictisiţi.

Cei care l-au iubit pe Caragiale cunosc foarte bine maniera în care dramaturgul român a reuşit să creioneze tipologii umane, prin atribuirea trăsăturilor acestora personajelor din operele sale. „Trahanache”, „Zoe”, „Pampon”, „Crăcănel”, „Farfuridi”, „Brânzovenescu” sau „Agamiţă Dandanache” sunt eroii caragelieni care evidenţiază oameni ridicoli şi superficiali care sfidează moralitatea şi stârnesc râsul.

Pornind de la modelul patentat deja de marele Caragiale, limba română a creat numeroase expresii etimologice prin care este evidenţiat grotescul ascuns în spatele indivizilor.

Cine este „Stan Păpuşă”?

Un personaj similar este şi „Stan Păpuşă”. Potrivit lingviştilor, apariţia lui „Stan Păpuşă” nu are un moment clar şi bine definit. El a fost creat cu scopul de a identifica un anumit temperament uman.

Profesor al Facultăţii de Litere, din cadrul Universităţii Bucureşti, Rodica Zafiu a oferit explicaţii referitoare la identitatea lui „Stan Păpuşă”. Potrivit explicaţiilor sale, această expresie a apărut prin alăturea numelui „Stan”, care potenţează ideea „insului oarecare, obişnuit, care nu iese în evidenţă cu nimic”, şi „păpuşă”, termen care, deşi potenţează ideea frumosului, capătă în această conjunctură valenţe depreciative şi negative.

„În cazul dat, chiar termenul păpuşă contribuie la accentuarea conotaţiilor negative, pentru că evocă lipsa de personalitate şi de voinţă”, explică profesorul universitar Rodica Zafiu, în studiile sale.

Astfel, limba l-a acceptat pe „Stan Păpuşă”, personajul prin care pot fi identificaţi oamenii obişnuiţi care nu ies cu nimic în evidenţă, dar care sunt fie făţarnici, fie parveniţi.

Neinteresantul „Stan”

Substantivul propriu „Stan” se regăseşte şi în alte expresii populare româneşti. Ca şi în cazul lui „Stan Păpuşă”, cuvântul defineşte de asemenea omul obişnuit, blazat, neinteresant. De notorietate este expresia „azi eşti Stan, mâine căpitan” care potenţează ideea că un om simplu, poate deveni într-o zi important, dacă apelează la tot felul de tertipuri şi şiretlicuri. De asemenea, prin expresia „ce mi-e Stan, ce mi-e Bran”, se creionează imaginea unui individ simplu, fără cultură, tratat cu dispreţ de semenii săi.