Comisarul-şef de Poliţie din Ialomiţa care a vâslit în „barca de aur“ de la Jocurile Olimpice

Doina Spircu, comisar-şef în cadrul departamentului de Resurse Umane al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Ialomiţa, are în spate una dintre cele mai frumoase poveşti româneşti despre performanţă. În urmă cu 19 ani, la Jocurile Olimpice de Vară de la Atlanta, a câştigat medalia de aur la canotaj, făcând parte din celebra echipă în care era şi Elisabeta Lipă.

Doina Spircu (45 de ani) lucrează în prezent la departamentul de Resurse Umane al Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Ialomiţa. Sunt 13 ani de când a renunţat la cariera sportivă de performanţă şi a decis să aibă o viaţă simplă, obişnuită. 

Puţini sunt cei care o cunosc şi ştiu despre reuşitele pe care le-a obţinut în vremea în care era una dintre marile canotoare ale lumii. Drept recompensă pentru faptul că a reuşit să devină campioană olimpică, autorităţile locale din Slobozia i-au oferit, în anul 2002, titlul de „Cetăţean de onoare” al oraşului. 

De atunci şi până în prezent, viaţa Doinei Spircu decurge liniştit. „Sunt, într-adevăr, puţini oameni care ştiu rezultatele mele sportive, însă nu mi-a plăcut niciodată să mă laud. I-am lăsat pe ceilalţi să vorbească despre mine şi ceea ce am reuşit să fac. Mai puţin am făcut-o eu”, spune Doina Spircu, rostind cuvintele cu modestie. 

Totuşi, când vine vorba despre distincţiile şi premiile pe care le-a obţinut de-a lungul carierei sportive, scânteia învingătorului i se aprinde în privire şi începe să rememoreze clipele pe care le-a trăit în momentul în care, în 1996, la Atlanta, devenea campioană olimpică la canotaj. 

PRIMUL AUR MONDIAL, LA MILANO 

Şi cum orice poveste de succes are şi un început, cea a Doinei Spircu se ţese în anul 1985 când, elevă fiind la Slobozia, a fost selectată să facă parte din lotul de viitoare canotoare pe care intenţionau să-l pregătească reprezentanţii Clubului Sportiv Şcolar de la Constanţa.

 La vremea respectivă, ştia prea puţine lucruri despre ce înseamnă canotajul, viaţa de sportiv, cantonamente, antrenamente. În drumul său spre succes a pornit afişând o  dorinţă de a intra în competiţie şi o fire energică. 

„Nu ştiam nimic despre canotaj sau ce înseamnă acest sport".

Doina Spircu, după competiţia de la Atlanta FOTO: arhivă personală 

Ne-au explicat cei de la Constanţa cam despre ce este vorba şi am plecat la clubul de acolo. Am dat câteva probe, iar după trei săptămâni, mi s-a comunicat faptul că am fost acceptată să fac parte din viitorul lot de canotoare care urma să fie pregătit de Clubul Sportiv Şcolar Constanţa. Se întâmpla totul când eu eram spre sfârşitul clasei a IX-a“, rememorează fosta campioană olimpică, care acum îmbracă „hainele” de bugetar. 

Timp de trei ani, sportiva a participat la toate competiţiile destinate juniorilor canotori, unde a câştigat nenumărate premii. După ce a trecut testul pionieratului în sportul cu vâsle, canotoarea din Slobozia a fost legitimată în cadrul unui alt club de la malul mării, Ştiinţa Constanţa. Prima medalie de aur a obţinut-o, însă, la Campionatul Mondial de canotaj, din anul 1988, organizat în Italia, la Milano, în cadrul probei de 4+1. Susţinută de noua echipă căreia i s-a alăturat, sportiva a reuşit să doboare toate recordurile şi să ocupe, în cadrul respectivei competiţii, prima poziţie a podiumului. 

Aruncând o privire în trecut, ea recunoaşte faptul că aurul de la Milano a fost cartea sa de vizită, ce avea să-i consolideze poziţia în viitoarele întreceri pe apă la care urma să participe. 

„La Milano am realizat faptul că acest sport este pentru mine şi că îmi place, iar dacă munceşti foarte mult, ai parte de rezultatele pe care ţi le doreşti. Tot atunci am reuşit să atrag atenţia şi să primesc mult mai mult sprijin din partea antrenorilor lotului. A fost prima mea competiţie adevărată şi acum, după atâţia ani, sunt încântată de performanţa din Italia“, declară fosta sportivă. După succesul din peninsulă, sub emblema aceluiaşi club, obţine o altă medalie de aur. S-a întâmplat în 1992, în cadrul Campionatelor Mondiale din Scoţia, în proba de 2 - vâsle. 

„Barca de aur” a Doinei Spircu FOTO: arhivă personală 

TREI ANI, ŞASE ORE PE ZI 

DE ANTRENAMENT 

Firul poveştii despre competiţii şi medaliile obţinute se împleteşte cu cel al mărturisirilor despre ce înseamnă viaţa de sportiv. În toată cariera, Doina Spircu recunoaşte că a respectat cu sfinţenie toate indicaţiile antrenorilor, a învăţat să fie disciplinată şi să muncească sute de ore, alături de echipă, pentru a avea parte de cele mai bune rezultate: „Ca să prinzi o «barcă de aur», cum spuneam noi, este foarte greu. Treci printr-o sumedenie de antrenamente, selecţii şi probe pentru a dovedi că meriţi să faci parte din acel echipaj, antrenat şi pregătit pentru succes. A fost greu şi pentru mine, însă, alături de colegele mele, am demonstrat că totul este posibil“, adaugă Doina Spircu. 

Într-o astfel de «barcă de aur» a urcat şi ea în anul 1996, când a făcut parte din lotul naţional de canotaj al României, care a reuşit să obţină aurul la Jocurile Olimpice de Vară organizate în SUA, la Atlanta, în cadrul probei 8+1.

În aceeaşi barcă cu ea a urcat şi binecunoscuta canotoare Elisabeta Lipă. Pregătirea pentru cel mai bun rezultat din cariera sportivă a Doinei Spircu a început încă din 1993.

Antrenamentele pentru această competiţie s-au desfăşurat pe parcursul a trei ani şi jumătate. În tot acest timp, şase ore din zi, Doina Spircu şi colegele sale de echipaj trăgeau la rame pe culoarele special amenajate pe lacul Snagov, de lângă Bucureşti. 

„Mai mult decât competiţia în sine a fost pregătirea. Aveam voie de cel mult o lună de repaus, după care ne întorceam la Snagov şi continuam să lucrăm“, rememorează campioana olimpică. La 19 ani distanţă de la obţinerea medaliei de aur în cadrul Jocurilor Olimpice de la Atlanta, Doina Spircu retrăieşte momentul ca şi când totul s-ar fi petrecut ieri. Alături de România, aurul olimpic de la Atlanta la proba de canotaj era râvnit de echipajele Americii, Canadei şi Belarusului. Marea finală a probei 8+1 a fost, însă, câştigată de reprezentantele ţării noastre. 

Echipa de canotoare a României a adus acasă aurul olimpic de la Atlanta FOTO: arhivă personală 

Încurajându-se unele pe altele şi susţinute de cârmaciul bărcii, româncele au reuşit să străbată cei doi kilometri ai cursei în doar şase minute. „Competiţia a fost una foarte strânsă, mai ales că noi concuram cu cele mai bune echipe. 

Totuşi, am reuşit să terminăm cursa înaintea lor. Ne-am încurajat unele pe altele pe tot parcursul celor 2.000 de metri. Cârmaciul striga la noi: «Haideţi fetelor, sigur vom câştiga! Haideţi că sunt cu mult în urmă! Trageţi tare de rame, că obţinem primul loc!»”, povesteşte fosta sportivă emoţiile trăite în timpul cursei de la Atlanta. Râuri de lacrimi s-au scurs pe chipurile sportivelor în momentul în care, de pe prima poziţie a podiu-

mului, au privit sutele de mâini care le aplaudau şi au auzit imnul României. 

La fel de emoţionant a fost şi momentul în care, la revenirea în ţară, pe aeroport, delegaţia a fost întâmpinată de zeci de oameni care au ţinut să le ofere flori şi să le mulţumească pentru că s-au întors acasă învingătoare. Patru ani mai târziu, la Jocurilor Olimpice de la Sidney, Australia, olimpica Doina Spircu a încercat să repete marea performanţă de la Atlanta. De data aceasta, însă, succesul nu a fost de partea echipei sale.

Citiţi şi:

Povestea familiei din inima pădurii: cum a devenit natura casă pentru doi soţi şi copiii lor