Ziua Sfântului Mucenic Trifon şi apa sfinţită de preoţi pentru botezul podgoriei: cum apăra Trif Nebunul viile şi livezile de dăunători
0Trifănitul Viilor, sărbătoarea cu dată fixă care încă se mai păstrează, de 1 februarie, în Oltenia, îşi are originile înainte de creştinism, în timp Sfântul Mucenic Trifon luând locul lui Trif Nebunul şi apărând viile şi livezile de cele rele de peste an.
A fost mai întâi Trif Nebunul, stăpânul lupilor, omizilor, lăcustelor, viermilor şi gândacilor, cel care la rugăminţile oamenilor îşi ţinea în frâu supuşii, oamenii satelor crezând şi astăzi în el. „Zeii panteonului românesc au zile de celebrare în calendarul popular, sunt respectaţi şi, uneori, mai temuţi ca sfinţii creştini. Sunt invocaţi pentru alungarea secetei, pentru aflarea ursitei, pentru căsătoria fetelor şi rezolvarea altor probleme presante.
Trif, patronul lupilor, omizilor, lăcustelor, viermilor şi gândacilor a preluat numele şi data de celebrare ale Sfântului Mucenic Trifon (1 februarie, în ajunul Întâmpinării Domnului) şi indică în calendarul popular perioada fătatului urşilor (Martinii de Iarnă, Ziua Urşilor) şi punerea în mişcare a sevei în butucii viţei de vie şi în tulpinile pomilor fructiferi“, ne spune etnograful Muzeului Judeţean Olt, Claudia Balaş.
La sat circulă şi astăzi legende fel de fel, de la Trif – stăpânul lupilor, până la Trif Nebunul, membru în ceata de jidovi care a încercat să -L fure Maicii Domnului pe pruncul Iisus în timp ce mergea cu el la biserică, însă Îngerul Domnului i-a rătăcit minţile lui Trif, înnebunindu-l şi îndepărtându-l. În legende ceva mai „blânde“ , Trif este un creştin întemniţat de păgâni, care s-a prefăcut nebun spre a scăpa de temniţă. Lui Dumnezeu i s-a făcut milă de el şi i-a deschis uşa temniţei, eliberându-l.
Sfântul Mucenic Trifon, cel care a oprit cu puterea rugăciunii invazia lăcustelor
În calendarul ortodox, la 1 februarie găsim pomenirea Sfântului Mucenic Trifon, născut în Frigia, unul din districtele Asiei Mici. Pe sfânt Dumnezeu l-a învrednicit cu puterea izgonirii demonilor şi a vindecării diferitelor boli. Se spune că, odată, mucenicul a salvat o întreagă comunitate de la înfometare, oprind cu puterea rugăciunii invazia lăcustelor care devorau culturile oamenilor.
Tot Sf. Trifon a izgonit demonii din fiica împăratului roman Gordian (238-244), iar creştinilor pe care îi ajuta nu le cerea decât credinţă în Iisus Hristos. Cu toate faptele bune, împotriva sa începe prigoana în timpul împăratului Decius, care prin poruncă dată soldaţilor îl supune la chinuri îngrozitoare. „A fost lovit cu bâtele, trupul i-a fost scrijelit cu gheare de fier, a fost ars, i s-au bătut cuie în tălpi şi dus prin oraş pe jos. Toate acestea sfântul le-a îndurat cu răbdare.
În cele din urmă a fost condamnat la tăierea capului cu sabia. Sfântul mucenic s-a rugat înainte de execuţie, mulţumind lui Dumnezeu pentru că l-a întărit în încercările sale. El s-a mai rugat Domnului să miluiască pe cei care-l vor chema în ajutor. Când soldaţii au ridicat sabia să-i taie capul, sfântul şi-a şi dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, acestea petrecându-se în Niceea, în anul 250.
Creştinii au înfăşurat trupul sfântului într-un giulgiu curat, cu intenţia de a-l îngropa în Niceea, acolo unde a suferit, dar sfântul li s-a arătat şi le-a cerut să-i ducă trupul în satul natal, Lampsacus. Mai târziu, moaştele Sfântului Trifon au fost mutate la Constantinopol şi apoi la Roma.“, se menţionează în sinaxar.
Sfântul Trifon este mult mai cunoscut în Rusia, unde este considerat patronul păsărilor, în multe icoane ruseşti sfântul fiind înfăţişat cu un şoim pe braţ.
În Rusia circulă legenda conform căreia îngrijitorul şoimului ţarului Ivan cel Groaznic a rătăcit pasărea, iar Sfântul Trifon, spre a-l scăpa de pedeapsa decapitării, i s-a arătat în vis pe un cal alb, ţinând pe braţ şoimul. La trezire şoimul stătea pe un brad din apropiere. Drept mulţumire, îngrijitorul şoimului, pe numele lui Trifon Patrikeiev, a construit o capelă în locul unde i-a apărut Sf. Trifon în vis, iar mai târziu chiar o biserică în Moscova, având hramul Sf. Mucenic Trifon.
În această zi nu se lucrează, considerându-se că „e rău de grindină şi gângănii“
Că se tem de zeu sau de sfânt, cert este că oltenii în această zi nu lucrează, altfel „e rău de grindină şi gângănii“. Mai mult, preoţii sfinţesc apă şi, împreună cu gospodarii, merg la marginea viei şi o botează, spre a fi ferită de dăunători. Ritualul cuprinde de asemenea tăiatul cu cosorul a câtorva corzi de viţă şi „cinstirea“ acestuia cu „bundărete“, un preparat specific pregătit la Crăciun din organe de porc. Cu zeci de ani în urmă, îşi mai amintesc bătrânii satului, la marginea viei se aprindeau focuri, fumul fiind menit să alunge spiritele rele.
Sărbătoarea, cunoscută drept „Trifănitul viilor“ sau „Trifonul“, a renăscut în judeţul Olt după 1989 - când după destrămarea CAP-urilor viile au revenit proprietarilor de drept - practicându-se în special în localităţile cu vii întinse, din nordul dar şi din sudul judeţului.
La Vitomireşti se organiza, deloc întâmplător în februarie, sărbătoarea viei şi vinului „Vinul de viaţă lungă“, cu standuri de prezentare a vinului, tehnologii viticole şi de vinificaţie, dar şi expoziţii de artă populară.
La Câmpu Mare, în Dobroteasa, de trei ani a renăscut de asemenea sărbătoarea, la Cârlogani, o recunoscută podgorie, gospodarii au revenit la botezul viilor, la Drăgăneşti s-a revigorat tradiţia, dar şi în sud, la Ianca. Reprezentanţii Centrului Judeţean pentru Promovarea şi Conservarea Culturii Tradiţionale şi Patrimoniului Cultural Naţional merg an de an în aceste localităţi şi aşteaptă semnale şi din altele pentru a consemna şi a promova întoarcerea la tradiţii.
Ce sunt icoanele de vatră şi cum „zăvorau“ acestea casa pe vremuri, apărând-o de spiritele rele