VIDEO Momente care i-au lăsat pe oaspeţii basarabeni cu ochii în lacrimi: „Sunteţi... Cosmos, n-am cuvinte!“
0După două zile în care opt artişti originari din Basarabia au avut ocazia să cunoască judeţul Olt, manifestările au culminat, marţi după-amiază, la ora celebrării Zilei Întâi a Unirii, cu vernisajul expoziţiei „Basarabia. Ofrandă Tricolorului“. Doi copii extraordinari i-au lăsat pe basarabeni cu ochii în lacrimi.
Artiştii basarabeni au adus la Slatina lucrări reprezentative, 75 în total, expuse la galeria ARTIS a Muzeului Judeţean Olt, pe care publicul slătinean le va putea admira până aproape de finele lunii aprilie.
Dincolo de expoziţie, însă, evenimentul creat marţi, 27 martie 2018, la 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, a fost unul cu o încărcătură sufletească deosebită. Vernisajul s-a transformat într-un loc în care românii de dincolo şi de dincoace de Prut şi-au plâns dorul, iar câteva melodii interpretate cu mult talent, dar mai ales cu suflet de artiştii tarafului Mitel Drăgulin din Morunglav, sub bagheta cunoscutului maestru Marin Constantin, au făcut să curgă lacrimi pe obrajii celor prezenţi.
Taraful lui Mitel Drăgulin şi maestrul dirijor Marin Constantin
Dacă la acordurile viorii maestrului Constantin participanţii aproape şi-au ţinut răsuflarea, versurile lui Grigore Vieru, recitate de Cristian Laurenţiu Nicolae şi melodiile interpretate de talentata bălşeancă Vasia Oprea au umplut sala de emoţie.
S-a aplaudat şi s-a jucat, simbolic, Hora Unirii, după aceste momente invitaţilor venindu-le greu să vorbească despre experienţa la Slatina, într-un moment istoric. „Sunteţi.... Aceste cântece... Sunteţi... Cosmos, n-am cuvinte!“, a spus, cu ochii în lacrimi, unul dintre artişti.
Tânăra interpretă Vasia Oprea i-a lăsat pe oaspeţii basarabeni cu ochii în lacrimi
La puţină vreme emoţiile s-au mai domolit, iar artiştii basarabeni au început să-şi povestească experienţele. Vasile Sitari a explicat că a aşteptat, alături de soţia sa, Zenaida Sitari, nouă ani pentru a obţine cetăţenia română şi că s-a simţit cu adevărat împăcat de-abia atunci, deşi călătorea des în România. Alţi colegi au povestit despre un alt „acasă“ pe care l-au găsit în casa prietenilor lor stabiliţi la Vâlcea, despre periodicele colaborări cu artiştii români şi despre speranţa că într-o zi, nu foarte târziu, unirea care s-a realizat pe tărâm artistic şi sufletesc va fi consfinţită şi în acte.
Mărturisiri ale basarabenilor de dincolo şi de dincoace de Prut