VIDEO Locul în care ia se serbează din 1973. Zeci de ii sunt evaluate, an de an, pentru titlul de cea mai frumoasă

Există un loc în România unde ia nu a fost redescoperită, ci s-a păstrat tot timpul tradiţia coaserii acestei apreciate podoabe vestimentare. Din 1973 s-a reluat, de altfel, un vechi obicei al satului, cele mai frumoase ii fiind premiate.

Comuna Cezieni, din judeţul Olt, a fost duminică, 25 iunie 2017, locul în care fetele şi femeile, dar şi bărbaţii, au îmbrăcat cu mândrie ia, respectiv cămaşa populară. Nu a fost Ziua Iei, la modă de câţiva ani, ci „Sărbătoarea Iilor“, un eveniment anual care s-a reluat în 1973, s-a întrerupt pentru o vreme, după 1990, pentru ca ulterior să se revină şi să se organizeze din nou. În 2017 organizatorii se laudă cu a XXXIII-a ediţie, iar iile aduse în concurs sunt cel puţin la fel de frumoase ca cele cusute în anii trecuţi, doar că mai multe.

Obiceiul de a se desemna cea mai frumoasă ie e vechi de când se ştiu, povestesc bătrânele satului. „De la Crăciun şi până la Paşti trebuia să fie gata toate, se îmbrăcau a doua zi de Paşti, la horă.  Ne strângeam patru-cinci fete pe lângă o lampă cu gaz şi coseam, nu ştiu cum, acum n-aş mai putea! Ce mai coseam, ce mai ţeseam...! “, îşi amintesc bătrânele. „Eee, nu era chiar aşa, că nu prea coseam noi să ne vedem. Se arătau la horă, nu trebuia să ştii cine ce-a făcut. Lucrai şi, dacă venea cineva, puneai lucrul la spate şi luai în mână altceva“, povesteşte o altă bunică.

Cert este că prinţesa Nicollete Brâncoveanu, cea de care bătrânii îşi amintesc cu o deosebită admiraţie (familia Brâncoveanu avea aici o moşie), a prins de veste ce se întâmplă în sat şi, în fiecare an, cea mai iscusită fată era premiată pentru ia ei, competiţia între fete devenind, astfel, şi mai aprigă.

În 1973, un şef de CAP şi-a amintit de obicei, a propus reluarea sărbătorii, iar şefii de partid nu doar că au acceptat, ci au transformat-o într-un eveniment de la care aproape niciodată nu lipseau. I-au schimbat însă data, separând-o de sărbătoarea religioasă. După 1990, din dorinţa de a înlătura orice urmă a comunismului,  s-a renunţat şi la sărbătoare, care a renăscut însă.

„Le ţin la oraş, stătea mama ca pe ace că nu ajung“

În Cezieni  se vede clar că e sărbătoare. Dincolo de bannerele care te anunţă ce se întâmplă în comună, la o casă din trei vezi expuse pe porţi şi garduri cele mai frumoase piese din lada de zestre: ii şi cămăşi iscusit cusute, covoare ţesute-n război, bete, prosoape etc. etc.

Oamenii ţin să arate oricui cât de bogată le este zestrea, dar şi aprecierea pentru munca nepreţuită a părinţilor şi bunicilor. „Nu le-aş daaaa, pentru toţi banii din lume! Nici nu le mai ţin aici, le ţin acasă la mine, la Caracal. Fierbea mama dimineaţă, stătea ca pe ace că nu mai vin, să le pun“, mărturiseşte o doamnă care are ii cusute de mamă şi de bunică, dar şi ii cusute personal. „Îmi dau lacrimile când îmi aduc aminte. Stăteam sub nucul ăsta, care e de când eram copil, întindeam velinţele, ne strângeam şi lucram“, devine nostalgică femeia.

Câteva case mai departe găsim şi cămăşi de-abia cusute. Cele „de stradă“, mai simple, cu mâneci scurte, care nu respectă întocmai canoanele iei tradiţionale, se execută mai repede, în două-trei săptămâni, spune autoarea, care are 70 de ani. Iile „adevărate“ însă presupun multă migală şi necesită lucru asiduu o lună-două. E motivul pentru care, mai spune doamna, nu le-ar vinde. Coase, în schimb, pentru copii şi nepoţi, care le poartă cu drag.

Găsim şi ii comandate, pentru că femeia care şi le-a dorit nu mai reuşeşte să facă acest  lucru singură. „Am plătit 400 de lei cusătura, cu pânza mea, cu tot al meu“, spune femeia, care a apelat la cineva din sat. Ceziencele, au, de altfel, de lucru cam tot anul. Primesc de peste tot comenzi şi le onorează pe bani frumoşi.

În căminul cultural, unde nu ştii ce să admiri mai întâi, aflăm şi cât de bănoasă este „meseria“. „Am cusut 12, tot anul. Pe cea de pe băiat mi-au dat 500, dar o dau după concurs. Am vândut şi cu mai mult, dar e multă muncă“, spune o doamnă care are în concurs mai multe ii.

De câţiva ani, la Cezieni s-au făcut secţiuni separate pentru iile stilizate, „de stradă“, şi ia tradiţională de Cezieni, care este evaluată după toate canoanele, pentru a se încuraja în primul rând efortul femeilor din sat de a continuă tradiţia. După jurizarea iilor noi, sătenii merg însă, tot îmbrăcaţi în port popular, pe stadionul comunei, unde se premiază şi piesele păstrate de-a lungul anilor şi unde de-abia atunci începe petrecerea, cu îndrăgiţi interpreţi de muzică populară.

Iile de la Cezieni, minuni pe care vin să le admire împătimiţi din toată ţara