Ultimul meşter oltean al încondeierii ouălor s-a stins din viaţă. Tudor Diaconeasa ne-a părăsit la 86 de ani
0Ultima vatră oltenească ce mai păstra meşteşugul încondeierii ouălor, Oboga, a rămas fără cel mai mare artist: Tudor Diaconeasa. Bătrânul s-a stins din viaţă joi şi va fi înmormântat astăzi în comuna natală.
Tehnica încondeierii ouălor, odinioară folosită în toate satele de pe Valea Olteţului, astăzi mai era practicată doar în comuna Oboga, de către meşterul Tudor Diaconeasa. „Multe lucruri ale familiei Diaconeasa se află în muzeele din ţară, iar tehnica de încondeiat am moştenit-o de la tatăl şi bunicul meu. Eu le fac cu vopsea obţinută din plante, ca să reziste. Un ou încondeiat de mine ţine mai bine de 100 de ani”, spunea meşterul de 86 de ani.
Artistul popular a părăsit această lume, lăsând în urmă tradiţia nepotului său şi câtorva mici ucenici din localitate, care vor avea greaua sarcină de a face ca această artă să nu dispară în judeţ.
Opera sa, căci tehnica pe care a desăvârşit-o meşterul este considerată o artă, poate fi admirată în mai multe muzee etnografice din ţară, dar şi din străinătate, Tudor Diaconeasa fiind asaltat de comenzi din partea acestora. „Ouăle încondeiate în satul Oboga se impun prin realizările de seamă ale acestui domeniu, considerat unul dintre genurile cele mai realizate ale artei noastre populare”, susţine Claudia Balaş, etnograf Muzeul Judeţean Olt.
“Eu ce-am pomenit de la părinţi aia fac; nu mă abat de la ceea ce m-au învăţat ei. Aş putea sã fac şi flori pe ouă sau tot felul de modele sau aş putea sã lucrez aşa ca în Bucovina, dar nu am dreptul ăsta, pentru cã eu doar aşa ceva am învãţat de la părinţi şi aşa trebuie să duc mai departe. Şi de la muzee mi s-a spus tot la fel: să-mi menţin culoarea şi lucru’ pe care-l cunosc de la părinţi. Sã nu copiez din altã parte alte modele, sã le fac mereu pe astea ale noastre. La noi au fost 10 modele, pe care eu le-am păstrat. Le fac mereu pe astea pe ouă. Ele sunt: cocoşu’, vulturu’, peştele, frunza de jugastru, mãrgãritaru’, herovimu’, pânza de pãianjen, pana de păun, calea rãtãcitã şi fierul plugului. Aşa cum v-am mai spus, toate reprezintă ceva, înseamnã ceva. Dumneavoastră o să mã întrebaţi ce înseamnã, iar eu o sã vã spun, pentru cã am fost inspirat şi l-am întrebat şi pe taicã-meu ce reprezintã fiecare. Aşa le-am înţeles eu şi mai bine semnificaţia şi am şi reţinut-o.", explica meşterul importanţa muncii sale (declaraţie inserată în 2005 într-un buletin informativ al Centrului Naţional pentru Promovarea şi Conservarea Culturii Tradiţionale).