„Oltenia coase ie“ a părăsit spaţiul virtual pentru o şezătoare adevărată. Muzeul Judeţean Olt a găzduit evenimentul

Muzeul Judeţean Olt a fost, sâmbătă, gazda unui eveniment inedit, mai mulţi membri ai grupului format pe Facebook „Oltenia coase ie“ venind din oraşele ţării la Slatina, pentru a schimba păreri. Ia veche a fost în centrul atenţiei, din depozitul muzeului fiind scoase la lumină adevărate obiecte de patrimoniu.

„Oltenia coase ie“ este un grup creat pe Facebook în urmă cu mai bine de un an, numărul membrilor depăşind astăzi 3.800. La început îndrăgostiţii de costumele populare îşi împărtăşeau experienţele, solicitau sfaturi, lansau subiecte, pentru ca în toamna anului trecut să lanseze un concurs de cusut ii olteneşti, având la bază modelele adunate de Elisa Brătianu în albumul binecunoscut. Concurenţii s-au apucat de treabă, de la acel moment nedumeririle, sfaturile, indicaţiile, fotografiile cu modele postate în grup fiind din ce în ce mai multe. N-a fost, însă, de ajuns, aşa că au folosit orice ocazie pentru a se întâlni şi a schimba păreri faţă în faţă.

La Slatina şi-au propus să ajungă după ce, pe 7 martie, Muzeul Judeţean Olt a vernisat o expoziţie de veşminte şi podoabe vechi, fotografiile costumelor populare stârnind un deosebit interes. Aşa s-a născut ideea unei şezători în spaţiul muzeal, sâmbătă, 9 aprilie, zeci de participanţi sosind la întâlnire, din Bucureşti, Craiova, Vâlcea şi, bineînţeles, Slatina.

„Deşi pare simplu, sunt multe lucruri de ştiut“

Ca la orice şezătoare, doamnele au venit cu „lucrul“ în bagaj. Gazdele le-au întâmpinat cu bucate să-ţi lase gura apă, şi de post şi „de dulce“, primele impresii fiind schimbate la masă.
Greu, dar interesant, a fost la prezentarea propriu-zisă a costumului popular oltenesc, etnograful Claudia Balaş, şefa secţiei de Etnografie a Muzeului Judeţean Olt, punând la încercare cunoştinţele pasionatelor de cusutul iei. S-a vorbit despre diferenţa între ie şi cămaşă,  cămaşă şi ia cu poale,  cămaşa din nordul judeţului şi cămaşa purtată de oltenii din sudul judeţului (romanaţeni), despre portul de toată ziua şi straiele de sărbătoare etc. Chiar şi doamnele  care se pot lăuda că au văzut şi învăţat de la mame şi bunice destule despre portul străvechi au descoperit că subiectul este atât de vast încât pot greşi.

Roxana Tudor, funcţionar la o ambasadă, a venit la Slatina din Bucureşti. Spune că, din păcate, n-a avut „ţară“, părinţii şi bunicii fiind bucureşteni, însă s-a îndrăgostit iremediabil de ie în urmă cu doi ani, de Sânziene, la o expoziţie. „Deşi pare simplu, sunt foarte multe lucruri de ştiut, înveţi tot timpul, niciodată n-ai terminat. Mi-a plăcut şi am studiat costumul popular al mai multor popoare, însă ia românească are ceva cu adevărat deosebit. Cum vă spuneam, bunicii mei nu au stat la ţară, dar am moştenit aceste mărgele (un şiraj de mărgele albastre, deosebite) aduse prin 1910 de un unchi din America şi pânza de casă pe care la început am păstrat-o dintr-un soi de nostalgie, n-am ştiut ce să fac cu ea. Acum ştiu, dar nu îndrăznesc să tai, exersez pe pânza obişnuită, până când voi fi sigură că pot lucra bine“, a povestit Roxana Tudor.

O altă pasionată s-a înscris în concursul lansat de comunitatea de pe Facebook, iar din septembrie, anul trecut, lucrează în paralele la două ii. Una dintre acestea a adus-o la Slatina, la şezătoare. Spune că în niciun caz preţul cerut de meştrii populari autentici, de 600 lei pentruo ie, nu e mare comparativ cu investiţia pe care aceştia o fac, însă suntem prea săraci să ne permitem să cumpărăm lucruri cu adevărat deosebite.

„Mărturisesc, mi-a plăcut tare mult o ie, dar n-am avut bani s-o cumpăr, deşi munca meşterului chiar nu este plătită la adevărata valoare, aşa că am decis s-o fac singură. Doar că ia nu se face într-o zi, nu se face într-o săptămână, nici într-o lună. Eu lucrez din septembrie şi n-am terminat. Şi nu mai fac în timpul liber altceva. Încă ceva, nu cred c-aş vinde-o, la câtă muncă implică“, mărturisea membra grupului „Oltenia coase ie“.

Finala concursului, la Slatina

Organizatoarea evenimentului de la Slatina, etnograful Claudia Balaş, a declarat că speră ca finala concursului lansat de grup să se desfăşoare la Slatina, la sfârşitul lunii mai sau începutul lunii iunie. Deşi la început se stabilise ca premiul cel mare să fie onoarea ca fotografia iei să devină coperta grupului, o altă membră cu dare de mână şi-a dat seama că efortul concurenţilor merită mai mult, prin urmare pentru cea mai frumoasă ie (acest lucru îl va decide un juriu de specialitate) se va oferi un ac de aur, locurile II şi III fiind recompensate cu premii substanţiale în bani.