Cum se măsoară corect tensiunea arterială la domiciliu. Care sunt cele mai exacte aparate, ce este „hipertensiunea de halat alb“
0O varietate mare de aparate pot fi astăzi folosite la domiciliu pentru măsurarea tensiunii arteriale, importantă pentru pacienţii care au nevoie să-şi „managerieze“ afecţiunea cardiacă.
Oferte de aparate pentru măsurat tensiunea arterială sunt astăzi la tot pasul, de la hipermarket-uri la farmacii, care sunt însă cele mai fidele aparate şi cum se folosesc acestea sunt răspunsuri oferite pe site-ul Ministerului Sănătăţii, în „Ghidul pacientului cu hipertensiune arterială esenţială“.
Conform acestui ghid, cele mai exacte valori măsurate oferă aparatele clasice, cu mercur (primele aparate apărute) şi aparatele aneroide (cu manometru), care necesită, însă, cunoştinţe de folosire, însă cu o instruire temeinică pacienţii se pot descurca cu cele din urmă. Aparatele electronice (care măsoară valorile la nivelul braţului, încheieturii pumnului şi chiar la nivelul degetului), pe de altă parte, oferă cel mult valori orientative, avertizează specialiştii, putând da erori din cauza bateriilor descărcate, a poziţionării greşite etc.
Cât timp trebuie să treacă de la ultima cafea consumată
Pentru a măsura corect tensiunea, dispozitivele aneroide şi cele cu mercur trebuie situate cu gradaţiile la vedere. Manşeta aparatului trebui să aibă o lăţime de aproximativ două treimi din lungimea braţului şi o lungime adaptată circumferinţei braţului pacientului. Are importanţă mare, de asemenea, cum poziţionăm manşeta aparatului în momentul măsurării. Manşeta se poziţionează cu trei centimetri mai sus de plica cotului, pe braţul gol. De asemenea, trebuie ţinut cont de timpul care a trecut de la ultima ţigară consumată (cel puţin 15 minute) sau de la ultima cafea (cel puţin două ore).
Persoana căreia i se măsoară tensiunea trebuie să fie relaxată, poziţionată şezând, cu spatele sprijinit. Braţul la care se măsoară tensiunea va fi de asemenea sprijinit şi poziţionat la nivelul inimii. Un amănunt important este şi acela că tensiunea se măsoară la braţul care oferă cele mai mari valori, astfel încât acestea să fie relevante, dacă există diferenţe între valorile măsurate la cele două braţe.
Iată cum se procedează efectiv pentru măsurarea tensiunii: „Se palpează artera brahială, se aplică stetoscopul la nivelul brahilei. Stetoscopul se poziţionează sub manşetă, cu excepţia dispozitivelor speciale care au stetoscop ataşat. Se umflă camera de presiune repede, până la o presiune de 20-30 mmHg deasupra tensiunii arteriale sistolice (recunoscută prin dispariţia pulsului radial). Se dezumflă manşeta cu ritm constant de 2-3 mm/sec“, ne învaţă ghidul întocmit de profesionişti.
Cum interpretăm valorile măsurate
Tensiunea arterială sistolică (TAS) reprezintă nivelul la care se aude prima bătaie (faza 1 Korotkoff). Tensiunea arterială diastolică (TAD) reprezintă nivelul citit înainte de dispariţia sunetelor (faza 5 Korotkoff). „Sunt necesare minim două măsurători consecutive (spaţiate de minim 1-2 minute) pentru a putea fi corecţi în exprimarea măsurătorilor“, mai spun specialiştii.
Valorile înregistrate pot fi influenţate de vorbitul în timpul măsurării, de expunerea acută la frig, de ingestia de alcool, de poziţia incorectă a braţului etc.
Cum interpretăm, însă, valorile. Prima cifră reprezintă presiunea sistolică din artere în timpul contracţiei inimii, iar cea de-a doua, presiunea diastolică, cea care exprimă valoarea presiunii din artere în timpul relaxării dintre două contracţii.
„Ambele cifre sunt importante în mod egal. Indiferent care dintre ele depăşeşte valorile normale în mod constant, înseamnă hipertensiune“, spun specialiştii.
Valorile standard ale celor doi parametri măsuraţi sunt 140 mmHg pentru TAS (tensiunea mare, cum mai este cunoscută) şi 90 mmHg pentru TAD (tensiunea mică). Pentru valorile măsurate la domiciliu se consideră, însă, că pacientul se confruntă cu hipertensiune la valori de 135 mmHg, respectiv 85 mmHg.
Dacă sunt diferenţe mari între valorile măsurate în cabinet (valori mai mari) şi cele de la domiciliu, în condiţiile în care măsurătorile s-au făcut corect, se vorbeşte despre aşa-numita „hipertensiune de halat alb“, cauzată de emotivitatea pacientului l vederea medicului.