Când şi cum plantăm legumele în grădină, secretele legumicultorilor. „Dacă este prea înaltă, poată fi pusă «îngenuncheat»“
0Dacă avem o grădină mică şi ne-am hotărât să ne producem singuri legumele, pentru a avea siguranţa că mâncăm produse „curate“ ar trebui să ştim câteva lucruri absolut necesare, printre acestea: care este perioada optimă de plantare, cum alegem răsadul, de ce mai e nevoie în rondul de legume etc.
Din ce în ce mai mulţi cultivatori „de hobby“, cum îi numesc producătorii vestiţi, optează să-şi producă singuri legumele, speriaţi de veştile privind tratarea plantelor cu tot soiul de substanţe care ne influenţează negativ sănătatea. Pentru cei fără experienţă pot fi de mare ajutor câteva sfaturi oferite de un legumicultor care practică această activitate din copilărie, moştenind-o de la părinţi.
Cum alegem răsadurile pentru plantat
Oferta de răsaduri de legume este deosebit de variată, în această perioadă pieţele fiind pline. Dacă nu ne producem singuri răsadurile, n-ar fi rău, atunci când cumpărăm, să fim atenţi la câteva detalii.
„Un pericol ar fi ce cumperi, pentru că, dacă-ţi trebuie răsad de roşii de un anumit fel şi ceri asta, cine îţi vinde îţi poate spune că exact asta îţi dă. Din acest motiv recomand să cumpăraţi de la persoane cunoscute, în care aveţi încredere, aţi mai cumpărat şi a fost OK, sau de la producător de acasă, pentru că au apărut intermediarii şi pe acest segment“, spune legumicultorul Ion Păunel, preşedintele Sindicatului Producătorilor Agricoli Olt.
Are mare importanţă şi stadiul de dezvoltare al plantei. Dacă ne producem singuri răsadul, ar trebui să ştim că plantele sunt tocmai bune de scos din răsadniţă şi de pus în rond când au între 45 şi 65 de zile. Dacă le cumpărăm,ne-ar putea ajuta următorul sfat pe care ni-l dă legumicultorul Ion Păunel:
„Tomata şi vânăta ar trebui să fie cam cât o ţigară de groase, pe când ardeioasele – de grosimea unui băţ de chibrit. Plantele trebuie, de asemenea, să fie de un verde intens“, ne sfătuieşte legumicultorul. Dacă le cumpărăm în alveole, ar trebui să verificăm dacă atunci când le scoatem, pământul şi rădăcinile păstrează forma vasului. Rădăcinile trebuie să fie albe şi cât mai multe, o culoare gălbuie sau maronie indicând fie o umiditate excesivă, fie o altă suferinţă a plantei, şansele de a se adapta în sol fiind în acest caz mai mici.
Un alt mod în care putem verifica dacă plantele sunt pregătite pentru a fi plantate este următorul: înfăşurăm tulpina, cu grijă, în jurul degetului, formând un inel. Dacă planta rezistă, este suficient de dezvoltată, dacă, în schimb, a crăpat, nu a ajuns la maturitate, spune legumicultorul.
Înainte de a planta efectiv legumele, câteva zile este recomandat să ţinem răsadul la „călit“, obişnuindu-le cu mediul neprotejat, după care să le plantăm efectiv. În această fază le putem trata cu produse pe bază de cupru, pe care le achiziţionăm de la farmaciile fito-sanitare, sau cu renumita zeamă bordeleză, preferată de cei care nu acceptă folosirea tratamentelor de tot felul, cu rolul de a stagna puţin creşterea, dar şi cu rol biocid.
Legumicultorul ne explică ce se întâmplă în cazul în care alegem legumele într-un stadiu avansat de dezvoltare. Tulpina înaltă şi viguroasă nu înseamnă neapărat că planta are şanse mai mari să se „prindă“, din contră. În plus, planta va rodi foarte sus. „Pentru a evita acest lucru, tomatele, de exemplu, le putem planta «îngenuncheat»“, spune legumicultorul, explicând că în acest caz în pământ nu punem doar rădăcina, ci şi o bună parte din tulpină, paralel cu solul, din aceasta dezvoltându-se rădăcini adventive.
O altă greşeală pe care o fac cei care nu cunosc foarte bine tainele legumiculturii este aceea că pe o suprafaţă mică adună foarte multe plante. „Este de preferat să le plantăm mai rar decât se recomandă, decât prea des, pentru că există pericolul de a dezvolta diverse boli“, spune legumicultorul. Un alt pericol este cel al alăturii plantelor care „nu se suportă“. O altă recomandare a legumicultorilor este aceea de a planta în rond câteva fire de plante aromatice, care au multiple roluri, ţinând, pe de o parte, anumiţi dăunători la distanţă, iar pe de alta având rol polenizator.
În cazul tomatelor, din cele deja cultivate putem obţine, cu foarte puţin efort, din nou material săditor. Acest lucru îl facem punând „copilii“ (lăstarii desprinşi pentru a nu afecta creşterea şi fructificarea plantei) în apă, care vor prinde rădăcină şi pe care ulterior îi putem de asemenea planta. Pentru reuşită se recomandă ca aceşti lăstari să fie îndepărtaţi prin rupere, nu folosind cuţitul sau foarfeca.
Perioada optimă de plantat este sfârşitul lunii aprilie – sfârşitul lunii mai, o altă greşeală fiind plantarea prea devreme, din dorinţa de a avea şi legume la începutul verii, când riscăm ca un ger târziu să ne afecteze cultura, fiind nevoiţi să reluăm procesul.