GALERIE FOTO Cele mai frumoase clădiri ale Sibiului
0Muzeul de Istorie, casa cu ocol din satul Măgura, aflată în Muzeul Astra, biserica de pe strada Guşteriţei sau Liceul Carol I de pe strada Pedagogilor, dar şi două case particulare sunt considerate de specialişti printre cele mai frumoase clădiri ale Sibiului.
Casa Altemberger, actualul complex al Muzeului de Istorie, se mai numea şi primăria veche, fiind locuinţa judeţui vregal Thomas Altemberger, primar al oraşului între 1470 şi 1491.
„Este atestată cam între 1472-1491 şi la început a cuprins actualul turn al complexului, care este unul din puţinele turnuri-locuinţă de epocă gotică rămase în oraşul nostru. A fost locuinţa acestui Altemberger, primar al Sibiului, după care lucrul ăsta s-a legat de o veche poartă de intrare în oraş, care parţial s-a demolat între actualul liceu Brukenthal şi turnul de poartă rămas. Apoi, în timp, lucrurile s-au completat până la construcţia de astăzi care porneşte de la centura a treia de fortificaţii şi se închide în splendida curte de astăzi. Au fost recent, în secolul XX, două restaurări, între 1967 şi 1970 şi 1971 şi 1974, când ansamblul a căpătat faţa de astăzi”, explică arhitectul sibian Dorin Boilă.
Deosebit de frumoasă este şi casa cu ocol închis din satul Măgura, zona Bran, aflată în Muzeul Astra.
„Este cea mai complexă locuinţă în general ţărănească şi oricum cea mai renumită din zona pastorală. Este o mândrie pentru tradiţia arhitecturii ţărăneşti româneşti, pentru că ea creează o curte interioară mărginită de nişte volume remarcabil echilibrate între ele – volumul casei propriu zise, al şurii, al grajdului şi depozitului de atelaje.
Apoi, este echilibrarea spaţiilor din locuinţa propriu zisă, de la intrare până la ultima cămăruţă este o desfăşurare a volumelor, sigur adaptate specificului pentru o uşoară încălzire, cu tavanul jos, cu ferestrele mai mici, dar absolut surprinzătoare ca spaţii, de la bucătărie, încăperea cu cuptor până la casa mare în care familia îşi ducea viaţa, toate generaţiile împreună, şi până la o zonă de depozitare în cămară de alimente. Lucrurile au ajuns atât de rafinate, pentru că înglobau o ştiinţă de sute, poate chiar mii de ani, încât există astăzi cu greu arhitecţi care reuşesc să construiască o desfăşurare de spaţii de locuit atât de subtilă”, explică arhitectul sibian.
Casa în stil maur de pe strada Mărăşeşti nr. 8, datând din perioada interbelică, este de asemenea o construcţie deosebit de frumoasă. Proiectată de arhitectul bucureştean George Cristinel, casa a fost destinată unui preot şi „aduce cumva foarte subtil şi cu arhitectura religioasă”.
„Trebuie remarcat faptul că desfăşurarea spaţiilor interioare este absolut remarcabilă, dovedeşte talentul arhitectului, care a făcut foarte multe construcţii, nu numai de locuit, în Transilvania, cum este catedrala ortodoxă din Cluj. Din ceea ce s-a făcut după al doilea război mondial în Sibiu nu pot numi o casă de o asemenea valoare”, spune arhitectul Dorin Boilă.
Printre construcţiile splendide al Sibiului se numără şi biserica în stil bizantin Sfântul Nicolae de pe Calea Guşteriţei colţ cu Treboniu Laurean, de asemenea proiectată de către George Cristinel.
„Este remarcabil modul în care a fost epurat stilul acesta bizantin şi faptul că biserica e legată de o clopotniţă exterioară printr-un portic, ceea ce îi conferă o notă deosebită în peisajul sibian al construcţiilor religioase”, explică arhitectul sibian.
Tot George Cristinel a proiectat şi Liceul Carol I de pe strada Pedagogilor, gândit ca o şcoală normală pentru băieţi. „Era un program absolut european la ora aceea, în 1934 a fost pusă piatra de temelie de către regele Carol al II-lea şi Mihai Voievod de Alba Iulia. Spun european deoarece cuprindea toate spaţiile necesare unui program de educaţie pedagogică – erau spaţii separate pe materii de învăţământ, ceea ce astăzi s-ar numi laboratoare, erau spaţii pentru lucru manual, meşteşuguri, pentru dans cu vestiare, sală de sport şi o capelă ortodoxă, nemaivorbind de ateliere separate în curte, pe mai multe meserii, cantină, cămin şi locuinţele directorilor şcolii.
Această bogăţie de funcţiuni şi de tipuri de spaţii a fost echilibrată remarcabil de către arhitect, totul se centrează în jurul unui ax care marchează capela ortodoxă şi care, spaţial, e şi materializat într-un turn gen campanilă. De aceea desfăşurarea corpurilor acestui complex de învăţământ pare firească şi, mai mult, trebuie remarcat faptul că stilul adoptat este cel al momentului respectiv, stilul internaţional european interbelic, care epura volumele construite, folosea masiv betonul armat, ceea ce la ora aceea era încă o noutate, ferestrele în bandă orizontală şi traseele de circulaţie foarte funcţionale.
La toate acestea arhitectul Cristinel a adus o contribuţie cu totul originală. Este în primul rând porticul imens care porneşte de la trotuar ăână la intrarea în şcoală, apoi evidenţierea capelei spre exterior prin consola altarului şi chiar nişte fresce pictate în ocniţe, fapt care aduce un aer bizantin”, explică arhitectul sibian.
De asemenea, extrem de frumoasă este şi casa cu parter şi etaj aflată în centrul istoric, pe strada Papiu Ilarian numărul 14, datând din perioada interbelică, mai exact din anul 1936.
„Construcţia dovedeşte din nou un remarcabil spirit de localizare şi de interpretare a acestui arhaic program de locuit. Din lotul avut la dispoziţie proiectantul a scos o mică bijuterie retrăgând de la trotuar corpul principal al casei şi creând astfel o minimă curte de onoare la accesul principal. Talentul lui se dovedeşte şi în tratarea foarte subtilă a faţadei înspre stradă, acel echilibru între plinul peretelui şi golurile ferestrelor”, explică arhitectul Dorin Boilă.
Vă mai recomandăm
GALERIE FOTO Povestea lui Ironim Budac, sibianul devenit ”locotenentul” lui Al Capone