FOTO DOCUMENT Cât costa o pagină de reclamă în 1920. Cei care vindeau publicitate aveau comision substanţial
0Documente inedite aflate în Arhivele Naţionale de la Sibiu arată cât costa o pagină de reclamă în anul 1920, dar şi cât de acerbă era concurenţa în domeniu.
Unul dintre documente este o adresă făcută către Primăria Sibiului în anul 1924, prin care este comunicată oferta de publicitate dar şi comisionul celui care reuşeşte să aducă reclamă – deloc de neglijat, 25 la sută din valoarea acesteia.
„Precum v-am comunicat în adresa noastră din 25 octomvrie Uniunea noastră a hotărât editarea altor 3 calendare cu scopul de a mări fondul căminulu nostru. Pentru ca cheltuielile ce se vor ivi cu tipărirea acestor calendare să fie cât mai mici am crezut de bine de a câştiga cât mai multe reclame de la comercianţi şi intreprinderi. Costul unei pagini cu reclamă e 2000 de lei, ½ pagină 1000 de lei şi ¼ pagină 500 de lei. Încasatorul primeşte 25%.
Vă rugăm deci ca prin organele dumneavoastră să achziţionaţi cât mai multe reclame de la firme ce credeţi de bine şi a ni le trimite împreună cu sumele în casate cel mai târziu 25 novembrie”, se arată în adresa citată.
Publicitatea dupa 1900 - Documente aflate in Arhivele Nationale de la Sibiu
Concurenţa între „oficioase”
Chiar dacă vorbim de anii 1920, concurenţa era, se pare, acerbă şi atunci în piaţă. O adresă făcută către Primăria Sibiu, aflată de asemenea la Arhivele Naţionale de la Sibiu şi datând din luna iulie 1920, menţionează următoarele:
„Ne permitem să vă atragem atenţiunea asupra unu fapt care poate v-a scăpat din vedere. Multe dintre autorităţile publice ale judeţului continuă să publice publicaţiunile oficioase NUMAI la ziarul „Patria”. Ori trebuie să se ştie că există la Cluj şi un ziar oficios al guvernului, „România”. Nu vrem să oprim autorităţile să nu publice publicările lor în „Patria” dar am dori să le publice şi în „România”. Rugându-vă să binevoiţi a atrage cuvenita atenţiune a autorităţilor din judeţ asupra acestei chestiuni, vă asigurăm de înalta noastră consideraţiune”, se arată în docmentul citat.
Publicitatea dupa 1900 - Documente aflate in Arhivele Nationale de la Sibiu
Obligatoriu în Monitorul Oficial
Ceva mai târziu, de la licitaţiile pentru diverse anunţuri se decide că nu pot lipsi reprezentanţi Monitorului Oficial. Într-un document dun 12 august 1934, păstrat de asemenea în Arhivele Naţionale de la Sibiu şi transmis în judeţe şi comune de către Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, se menţionează:
„În conformitate cu art. 5 al Legii pentru organizarea, administrarea şi exploatarea Monitorului Oficial şi Imprimeriilor Statului autorităţile judeţene şi comunale sunt obligate a invita Direcţiunea Generală a Monitorului Oficial la toate licitaţiile pentru lucrări de natura celor prevăzute la art. 4 al legii”.
Publicitatea dupa 1900 - Documente aflate in Arhivele Nationale de la Sibiu
Vă mai recomandăm:
Reputat scriitor şi cadru didactic universitar, Mircea Tomuş a condus FSN-ul şi apoi Consiliul Provizoriu de Uniune Naţională de la Sibiu în zilele fierbinţi ale Revoluţiei şi apoi în primele luni din 1990. S-a retras repede din politică şi s-a dedicat carierei universitare, iar astăzi este pensionat şi cetăţean de onoare al oraşului Avrig. Mircea Tomuş a rememorat, pentru Adevărul, momentele de cumpănă din 1989, respectiv începutul anilor 1990.
Povestea fabuloasă a lui Dinică, poienarul milionar prieten cu Nicu Ceauşescu
O adevărată legendă printre localnicii din Poiana Sibiului, comuna celor mai bogaţi oieri din România, Dinică a avut, pe lângă situaţia materială de invidiat, şi prieteni celebri.
Chiar dacă a fost un judeţ care avea la baza dezvoltării industria, Sibiul a avut şi agricultură prosperă în perioada de dinaninte de revoluţie.
Odinioară comunitate mare, Sădinca, sat aflat la aproximativ 40 de kilometri de Sibiu, mai numără acum doar 7 gospodării.
Penitenciarul de la Dumbrăveni, judeţul Sibiu, a rămas în istorie ca locul unde a fost închisă timp de câteva luni, în perioada interbelică, Ana Pauker, fost ministru de externe şi viceprim-ministru. Supranumită „Stalin cu fustă“ al României, Pauker a avut parte de un regim privilegiat.
Staţiunea cunoscută drept „litoralul Ardealului” era extrem de apreciată şi în anii comunismului. Broşurile turistice ale vremii încearcă să-i atragă pe turişti atât cu tratamentele renumite de la Ocna cât şi cu ofertele de cazare şi de petrecere a timpului liber.