Considerat terorist la 3 ani, împuşcat la Revoluţie
0Confundat cu un terorist şi ucis cu sânge rece. Aceasta a fost soarta lui Paul Alin Chirca, după ce asupra maşinii în care se afla cu părinţii lui s-au tras 37 de gloanţe. Se întâmpla exact acum 21 de ani.
Se întâmpla pe 24 decembrie 1989. De atunci, pentru familia Chirca, niciun Crăciun nu e Sărbătoare. E presărat de clipe cumplite şi amintiri înfiorătoare. „Începuse revoluţia, în Sibiu se trăgea în continuu şi am vrut să mergem la Răşinari. Pe drum era la un filtru al armatei, ei spuneau că ne-au somat să oprim şi noi nu am vrut. Nu e adevărat. Au deschis focul şi s-a tras în rafale. Ulterior expertiza balistică a scos la iveală că în maşină s-au tras 37 de gloanţe“, spune cu lacrimi în ochi Maria Chirca.
Mama nu îşi poate potoli nici acum lacrimile. Fiecare lună decembrie e tensionată în familie. Nu aşteaptă niciodată Crăciunul. Şi-au văzut micuţul însângerat, după ce un glonţ i-a strâpuns capul. Era pe bancheta din spate a maşinii în care se afla familia Chirca. Părinţii au auzit un scrâncen teribil iar când şi-au întors privirile, Paul Alin era deja plin de sânge. „El era pe bancheta din spate. Când am întors capul l-am văzut împuşcat. Soţul meu când l-a văzut a plecat fără să ştie încotro. Nici acum nu şi-a revenit, are încă momente cumplite. Nu îşi poate aminti“, spune Maria. Copilaşul vesel şi plin de viaţă, lumina ochilor părinţilor săi, nu mai era.
N-au ştiut nimic
Din 24 decembrie şi până pe 12 ianuarie Maria nu a ştiut nimic de soţul ei, la fel şi el. Fiecare dintre ei au fost internaţi la un alt spital şi nu ştiam dacă mai trăiesc sau în ce stare sunt. „Pe mine m-au luat nişte civili şi m-au dus la spital. Acolo noi am fost catalogaţi terorişti. Soţul meu a fost internat la neuropsihiatrie pentru că situaţia a fost tragică pentru el. Eu eram la alt spital pentru că eram şi însărcinată în luna a opta“, mai spune Maria Chirca.
De copilaş nu au ştiut mai nimic. Nu au putut nici măcar să şi-l înmormânteze creştineşte. Paul Alin a fost înmormântat de bunicii din partea tatălui, alături de alţi oameni nevinovaţi, ucişi de armele crunte, în Cimitirul Municipal. „Acum patru ani l-am deshumat şi l-am înmormântat în cimitirul bisericii de pe strada Justiţiei. Am vrut să îl avem mai aproape“, povesteşte mama îndurerată. Aşa e mai aproape de familia sa care locuieşte în vecinătatea bisericii.
Nimic nu le-a vindecat însă, până acum, rana adâncă din suflet. „Fetiţa născută în februarie 1990, mă tot gândesc eu că poate a venit de la Dumnezeu ca o compensare, sa ne aline durerea, dar de revenit..nici acum. Crăciunul e un moment cumplit pentru noi “, spune femeia.
N-au vrut ajutor
Părinţii eroului de 3 anişiori nu au acceptat niciun favor din parte autorităţilor. „Noi nu am acceptat nimic. Soţul meu îmi spunea că nua re nevoie de niciun certificat, niciun ajutor, niciun ban de la nimeni. Spunea că nu poate accepta un certificat semnat de cei care au ordonat deschiderea focului“, mai spune Maria Chircă.
Maria Chircă se întreabă şi acum dacă acei oameni care au deschis focul asupra lor, dorm liniştiţi. „Eu nu ştiu cum suportă ei aceasta greutate, dacă au conştiintă. Ani buni au susţinut că au deschis focul pentru că s-a tras din maşină spre ei. Expertiza balistică le-a infirmat vorbele. Eu cred că acei oameni, angajaţi ai unităţii militare 1205, din Sibiu, pe vremea aceea, nu trebuiau să primească arma în mână. Un om lucid nu poate face aşa ceva. Copilul meu a murit chiar nevinovat. Soţul meu nu îşi poate aminti. Nu vrea să îşi amintească faptul că acolo e înmormântat copilul nostru“, spune Maria Chirca.