Cel mai bătrân oier din Tilişca

La 78 de ani, Ioan Bratu poate spune cu mâna pe inimă că şi-a trăit viaţa lângă turmele de oi. Astăzi, se bucură că a transmis tradiţia mai departe fiilor săi, ambii având ferme prospere, unul în judeţul Sibiu iar celălalt, în judeţul Timiş.

Citiţi şi:

Sibianul care făureşte cu pasiune tancuri în miniatură

Cea mai serioasă studentă din Sibiu

 „Am avut istorie foarte grea, dar a fost bine, pentru că până la urmă le-am împins pe toate”. La 78 de ani, Ioan Bratu îmbracă mândru straiele tradiţionale, şi se pregăteşte să treacă pragul bisericii din centrul comunei şi apoi să ia parte la sărbătoarea celor alături de care a muncit o viaţă. 

Ajunsă la cea de-a şasea ediţie, întâlnirea oierilor din Mărginimea Sibiului a debutat ieri cu un simpozion, a continuat cu dezvelirea unei plăci comemorative şi apoi cu celebra paradă a portului popular, urmată de un spectacol folcloric.

Tradiţie de familie

În familia lui Ioan Bratu, oieritul este tradiţie de când se ştie. A început la 16 ani, mai mult de nevoie, pentru a fost dat afară din şcoală de comunişti, pe motiv că era „fiu de chiabur”. „Am plâns destul atunci, că eram neînvăţat”, îşi aminteşte acum, zâmbind nostalgic, de primele drumuri cu turmele de oi.

De atunci, a început, împreună cu fratele lui, care avea în jur de 300-400 de oi, să bată ţara. „Am ciobănit foarte mult cu fratele meu, am avut şi 1.500 de oi, pe vremea comuniştilor”, povesteşte Ioan Bratu. A învăţat foarte multe de la tatăl său, om puternic şi aspru, despre care vorbeşte cu căldură şi foarte mult respect. După ce părinţii s-au prăpădit, el şi fratele său au dus tradiţia mai departe.  

O viaţă în transhumanţă

O viaţă de om a bătut cu mioarele ţara, la început prin Ardeal, în zona Blajului şi a Clujului. „Ardealul îl cunosc tot, l-am bătut cu piciorul”, povesteşte Ion Bratu. A urmat Banatul, la Cărpiniş, Jimbolia şi apoi în partea Aradului, la Pecica, după care Bărăganul, unde au mers cu turmele vreme de 20 de ani.

Au fost ani grei, în care mergeau cu mioarele pe drumuri ascunse, să nu-i vadă foarte multă lume şi să afle mai departe autorităţile comuniste câte oi aveau de fapt. „Nu trebuiau să ştie chiar câte oi aveam de fapt, şi normal că ne mai feream. Mergeam cu turmele tot pe câmpuri sau pe lângă calea ferată, nu intram în sate, ca să nu ne vadă”, povesteşte Ioan Bratu.

S-a desprins de turme greu, în urmă cu aproximativ 5 ani, când şi-a împărţit oile celor doi fii ai săi. Este bucuros însă că i-au moştenit dragostea pentru oierit, şi acum au amândoi ferme prospere, în care duc tradiţia mai departe. Fiul cel mare are fermă mare în comuna Loamneş iar cel mic, tot o fermă, într-o localitate din judeţul Timiş.

Şi pentru că dragostea de o viaţă nu se uită niciodată, chiar şi acum, când nu mai are forţa de odinioară, Ioan Bratu simte din când în când nevoia să îmbrăţişeze cu ochii dealurile pe care mergea cu turmele, în tinereţe. În astfel de momente, se urcă în maşinile copiilor şi merge până în inima dealului, acasă sau în Banat. „Mi-e dor, cum să nu-mi fie dor. Vin şi mă duc ei cu maşina, şi în Banat, pentru că ştiu că mi-e dor”, spune bătrânul oier, zâmbind nostalgic.

O meserie rentabilă

Despre mitul banilor care se fac din oierit spune că este în mare parte adevărat, în sensul că lor, întotdeauna, le-a mers bine. A putut să-şi aşeze copiii la casele lor şi să le facă un rost, iar astăzi se bucură de o bătrâneţe tihnită, fără lipsuri. Cu toate astea, spune că lucrurile au mers mult mai bine, din punct de vedere financiar, în anii de dinainte de Revoluţie. Iar cel mai mult regretă faptul că, astăzi, nimeni nu mai încurajează producătorul direct, negoţul tradiţional.

 „Când aveam lâna eram siguri de un venit, o dădeam la fabrici la noi, se făceau covoare. Acum cu ce luăm pe lână abia ne mai plătim tunsul, o dăm la intermediari care o vând ei mai departe la turci”, spune Ioan Bratu. Nici laptele nu-l mai vând direct, ci băiatul cel mare îl dă mai departe spre marii producători, la fel şi brânza, pe care o vând tot unor intermediari. „Băiatul cel mare dă laptele la fabrici, iar brânza o dau la negustori. Ei, producători, n-au loc pe piaţă de negustori”, adaugă Ioan Bratu.

Ai aflat ceva interesant, ai pozat sau ai filmat? Scrie-ne pe sibiu@adevarul.ro!

Click pe imaginea de mai jos pentru ultimele noutăţi de la Sibiu: