Vehiculul revoluţionar creat de doi români nonconformişti în urmă cu aproape 100 de ani. Putea să circule pe apă şi pe uscat

Ziarele vremii au surprins un moment inedit pentru începutul anilor 1900, când doi bănăţeni şi-au adaptat bicicleta ca să poată circula cu ea şi pe uscat şi pe apă.

Scriitorul lugojean, Cristian Ghinea povesteşte pe blogul său un episod pe care l-a găsit într-un ziar vechi al comunităţii germane din Lugoj.

În urmă cu exact 85 de ani, doi tineri nonconformişti au transformat o simplă bicicletă şi se plimbau cu ea pe râul Timiş, care traversează oraşul de la un capăt la altul. Momentul a fost imortalizat de jurnalistul Oskar Lung, care a povestit evenimentul în ziarul “Lugoscher Heimatblatt”.

“În 1933, doi prieteni – Josef Lung şi Johann Agnes, au avut ideea să construiască o bicicletă care să fie capabilă să meargă pe apele Timişului fără să se răstoarne şi în deplină siguranţă. Ceea ce au inventat cei lugojeni poate fi considetrat un strămoş al hidrobicicletei. Diferenţa notabilă este că ei au folosit o bicicletă de stradă montată pe un cadru care plutea, fiind susţinut de trei corpuri plutitoare. Pedalele de la bicicletă acţionau nu numai roata din spate, ci şi un dispozitiv cu palete, asemănătoare zbaturilor, montate în partea din spate. Ghidonul acţiona, la rândul lui, o cârmă numită balans care dădea posibilitatea întoarcerii vehiculului pe apă. Însă marea deosebire faţă de hidrobicilceta din prezent era destinaţia ineditului vehicul. Josef Lung şi Johann Agnes nu au dorit să aibă o bicicletă care să meargă doar pe apa Timişului, ci şi una cu care să se plimbe prin oraş! Aşa că partea plutitoare putea fi ridicată la nevoie, iar bicicleta redevenea un vehicul de oraş, chiar dacă cu gabarit mai mare decât al unui velociped normal”, arată Cristian Ghinea.

Cea mai veche schiţă a unei „hidrobiciclete” îi aparţine lui Leonardo da Vinci, care a imaginat o ambarcaţiune care se deplasa cu ajutorul pedalelor.