Un profesor universitar reşiţean a inovat industria în folosul statului

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Ani de zile, soluţiile avantajoase găsite de un reşiţean au fost puse în practică în uzinele din România. Valeriu Anţilă a fost recompensat de Guvernul Romîniei cu Diploma Milenium în 2000 pentru contribuţia adusă la dezvoltarea judeţului.

Cărăşeanul Valeriu Anţilă are un bagaj impresionant de lucrări şi realizări în domeniul industriei, iar teza de doctorat din anul 1983 este completată de trei brevete de invenţie. „Pe vremea aceea doctoratul reprezenta mult mai mult şi erau necesare astfel de brevete şi contracte de cercetare în domeniul de activitate studiat“, a spus Valeriu Anţilă.

Cele trei brevete ale reşiţeanului constau în revoluţionarea metodei de sudură, mai exact primul a fost „Procedeu de sudare MIG a dispozitivului port-anod“, urmând alte două în completare. „Cele trei brevete au fost implementate la Întreprinderea de Aluminiu din Slatina, din anul 1978 şi până în 1990. Din păcate firma franceză care livra plăcile a retehnologizat fabrica, iar invenţia a devenit neprofitabilă“, a spus reşiţeanul.

„Who’s who în România“


Valeriu Anţilă a reuşit prin invenţia sa să înlocuiască sudarea prin explozie cu cea cu aluminiu. „Perioada în care a colaborat cu cei de la Slatina m-a impresionat şi a rămas un moment important în viaţa mea. O lungă perioadă de timp am fost cadru didactic la Universitatea „Eftimie Murgu““, povesteşte Valeriu Anţilă. Cele trei brevete, dar şi lucrările importante care îşi au locul în biblioteca Universităţii „Eftimie Murgu“, l-au recompensat cu multe distincţii, iar printre ele se numără şi faptul că realizările lui sunt prezentate în publicaţia „Who’s who în România“ din 2002. O altă distincţie a primit-o în anul 2004, Medalia „Academician Corneliu Miklosi”, oferită de Asociaţia de Sudură din România.

O viaţă dedicată industriei româneşti

Valeriu Anţilă s-a născut la Bocşa, unde a urmat şcoala generală şi liceul, iar la Timişoara a urmat cursurile Facultăţii de Mecanică. În anul 1971 se întoarce la Bocşa unde se angajează ca inginer la sectorul CTC din UCM Bocşa. În mai puţin de un an ajunge cadru didactic la Institutul de Subingineri Reşiţa, unde rămâne până la pensie.