Stufat de miel cu praz. Cum se prepară în Banat una dintre cele mai gustoase mâncăruri cu carne de miel

Stufat de miel este unul dintre modurile cele mai simple şi gustoase de a pregăti acest tip de carne, extrem de căutată în această perioadă.

Dacă ai o reţetă bună, îţi iese un stufat pe care nu-l dai pe niciun alt fel de mâncare. Uica Mihai, bucătar celebru în Banat, ne-a oferit reţeta lui de gătit stufat, reţetă pentru care garantează şi despre care spune că dacă e respectată întocmai, îţi pune pe masă cea mai gustoasă mâncare cu carne de miel.

“Este o bucată în trupul mielului pe care eu o socotesc trufanda şi ca un mâncău sadea ce sunt, nu o împart cu nimeni şi o ţin numai pentru mine. Gâtul, cu carnea de-abia înfiripată are dulceaţa şi nevinovăţia mieluţului pe care noi ca nişte nemernici şi nesimţiţi îl furăm de lângă mama lui şi îl punem în cratiţă.

Deci iau bucata de gât a mielului şi o tai cu toporişca în rondele. Osul e moale şi dulce şi trebuie întodeauna când îl pui în farfurie, bine ros şi bine supt. Altfel se cheamă că nu ai mâncat miel, ci doar te-ai jucat de-a friptura. Şi pui feliile de gât într-un baiţ făcut din iaurt, sare, piper şi usturoi dat prin mojarul de piatră. Să stea mielul acolo trei ceasuri este cuvenit şi tu între timp poţi să mai bagi lemne în sobă, să te joci cu câinii cărora le miroase a friptură în bucătărie şi mai bea o bocală de vin în aşteptare. Că nu trebuie să te grăbeşti şi să sminteşti mâncarea.

Între timp pe foc fierbe oala cu ciorbă în care ai pus coasta şi căpăţâna mielului, laolaltă cu legume de la pungă şi din borcan, în tava cea mare ai o pulpă din spate frecată cu usturoi şi lămâie ca să-i piară mirosul pentru mulţi nesuferit, iar măruntaiele s-au făcut tocăniţă cu ceapă şi au şi fost mâncate cu mămăliguţă fierbinte la fruştiuc.

Aşa că dacă a stat mielul în iaurt, îl scoţi afară şi îl laşi să se scurgă bine pe o sită.Şi apoi scurse, feliile de gât vin trase o dată prin ulei ca să prindă rumeneală şi o să treacă la loc pe o farfurie. Şi vine rândul prazului pe care îl tai o dată în bucăţi late de o palmă bună pe care apoi le împarţi pe lung în patru. Să ai sferturi serioase cu miros de câmp pe care le pudrezi cu sare, piper, şi făină albă din belşug. Şi le pui să se pârpălească niţel la foc iute în ulei. Vor fi ruginii la culoare şi cu miezul încă tare.

Şi atunci într-o cratiţă închipuieşti din el un pat pe care aşezi bucăţile de gât de miel iar deasupra mai faci încă un acoperământ din bucăţi rumene de praz. Şi torni iaurtul de la marinată pe deasupra, mai razi o jumătare de lămâie de coaja ei peste, adaogi o crenguţă de cimbru, ceva piper boabe şi un ardei iute aşa întreg. Se cuvine să mai adaogi şi un pic de apă călduţă fiindcă iaurtul e prea gros şi să pui oala cu capac să fiarbă înăbuşit pe marginea plitei fără să bată flacăra pe ea. Şi oala va mocni acolo un ceas bun până carnea se înmoaie bine.

 Şi când o scoţi în farfurie va avea alai de foi transparente de praz şi sosul gros o să stea mai mult ca frişca lângă carne. Iar aici să ai garnitură se cuvine o mazăre verde din congelator, doar puţin blanşată şi o salată verde stropită cu ulei şi lămâie. N-o să poţi mânca prea mult şi o să gâfâi, fiindcă ai dat iama mai devreme şi în tocăniţă şi în ciorbă şi în friptura din tavă, dar merită doar să îţi bucuri cerul gurii şi simţurile”.