Resita: Florica Zamfira, scenografa care dă viaţă păpuşilor

Lucrează de treizeci de ani la Teatrul G.A Petculescu din Reşiţa, unde a reuşit să aducă „suflul“ de la Buftea.

Profil

Născuta - 20.12. 1952,  la Reşiţa
Educaţie - Institutul de Arte Plastice din Bucureşti, secţia de scenografie
Experienţă - Scenograf
Familie - Necăsătorită

Încă de la vârsta de nouă ani, Florica a cochetat cu artele plastice. „Aveam înclinaţii pentru artă de mică. La nouă ani m-am înscris la un cerc de pictură în cadrul Casei de Cultură din Reşiţa. Ca orice copil la acea vârstă, nu ştiam în ce direcţie să apuc. Am fost şi  la muzică şi la balet însă, am rămas la pictură. Poate şi de la tatăl meu am moştenit talentul. El desena foarte frumos“, a spus scenografa.

Prima expoziţie

La 13 ani, Florica a avut parte de prima sa expoziţie de acuarelă. Mereu atrasă de artă, doamna Zamfira se furişa în orele libere în sala de teatru  a Casei de Cultură.

„Aveam o curiozitate faţă de teatru. Eram câteodată scoasă şi afară, dar nu mă lăsam. Îmi doream să văd cum se pregătesc cei de acolo”, a mai spus Florica. Deşi i-au fost remarcate valenţele teatrale încă din ciclul primar, mama sa a îndrumat-o spre pictură. Urmând paşi spre artele plastice, Florica a plecat la doar 15 ani la Bucureşti. Acolo a absolvit Liceului “NicolaeTonitza”. “ A fost greu să mă acomodez cu acea viaţă. Am stat la internat ca orice copil şi deşi eram departe de casă, mama mi-a insuflat forţa necesară pentru a merge mereu mai departe”, a spus scenografa.

Nu a intrat la facultate, dar a ajuns Buftea

La terminarea liceului, Florica a decis să urmeze drumul scenografiei.  Nu a intrat din prima la facultate şi a fost nevoită să se întreţină prin muncă. Aşa a ajuns să lucreze în studiourile de la Buftea. „Era o uzină cu depozite mari de mobilier, decoruri. Aici am învăţat ce înseamnă rigurozitatea şi seriozitatea în munca de scenograf”, a spus Florica. A lucrat timp de trei ani la Buftea, fiind una din cele mai bune experienţe pe care aceasta le-a acumulat pe parcursul carierei. „Am cunoscut unii dintre cei mai mari regizori: Doru Năstase, Veroiu, Vitanidis.

A absolvit în anul 1983 Facultatea de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti  şi, în urma repartizărilor, a ajuns să lucreze la Teatrul din Reşiţa. „M-am reîntors acasă pentru mama şi am rămas să lucrez la Reşiţa. Au trecut 30 de ani de muncă şi dăruinţă pentru  publicul reşitean”, a spus scenografa. În vremea studenţiei a avut numeroase colaborări cu teatrele din ţară, unde a montat  spectacole. Un spectacol deosebit a fost  la Brăila, unde a pus în scenă un teatru de păpuşi. Din acel moment a descoperit singură o lume a păpuşilor.

Întrebări şi răspunsuri

Care a fost spectacolul de debut?
Am debutat cu spectacolul „Bădăranii“, este un spectacol care îmi este foarte drag şi mult timp s-a jucat cu casieriile închise pentru că avea priză la public. A fost o piesă pe care am montat-o alături de Mihai Manolescu.

Care a fost prima colaborare cu un teatru profesionist?
Prima colaborarea cu un teatru profesionist a fost la Ploieşti. Am realizat un spectacol în regia lui Eusebiu Ştefănescu. M-am bucurat de sprijinul celor de acolo şi am avut şi rezultate.

Ce-i place

Îi place marea, firul ierbii, razele soarelui, roua dimineţii şi păsările călătoare.

Ce nu-i place

Nu-i place ignoranţa, infatuarea, lipsa de respect şi mai ales faptul că românul crede că se pricepe la toate.