Prăjitura Lepa Brena, reţeta unui deliciu din Banat

Bănăţenii sunt mari amatori de dulce, iar prăjiturile făcute la rugile din Banat sunt delicatese de care nu fuge niciunul dintre musafiri.

Bucătăresele din Banat se întrec să gătescă şi să inveteze prăjituri de toate felurile. Odată inventate, acestea trebuie şi denumite şi aşa s-a ajuns la tot felul de nume inedite. Uica Mihai, bucătar celebru în Banat, are o reţetă pentru o prăjitură minunată, care poartă numele unei cântăreţe celebre din fosta Iugoslavie.

“Prăjitură se numeşte Lepa Brena şi nu are vreun motiv special să poarte acest nume, poate doar fiindcă e dulce ca solista cu picioare lungi“, spune neaoşul bucătar. Uica Mihai ne-a explicat şi cum se pregăteşte această prăjitură.

“Fă un aluat comun pentru blat de tort, măcar din opt ouă. Şi aluatul ăsta desparte-l în două cantităţi pe cât posibil egale. Şi uneia dă-i aromă de vanilie cu esenţă ori cu vanilie curată. Iar celeilalte să îi faci obraz ciocolatiu cu cacao fără să fii zgârciob. Şi trebuie să coci în tavă mare pătrată două blaturi nu prea grosuţe, să fie cam de două degete. Şi cât stau ele să se odihnească te apuci de creme.

Freacă pe baie de abur zece gălbenuşuri proaspete cu o cantitate egală de zahăr pudră şi când începe să ţi se lege compoziţia, să pui unt topit, cam un sfert din cantitatea care îţi stă ţie pe abur. Şi mestecă vârtos, controlează temperatura şi trebuie să îţi iasă o cremă fină cu luciu şi sclipire de ochi de peşte viu.

Şi crema asta o să o împarţi în trei. Prima parte se cuvine să fie cu aromă de lămâie stoarsă şi o pui repede peste blatul arămiu cu gust de cacao. peste ea pui al doilea strat de cremă în care pui cacao şi scorţişoară să fie contrast frumos şi de culoare şi de gust. Iar ultima cremă să o parfumezi cu rom şi în culoarea ei să o aşezi ca al treilea strat. Acum pui deasupra foaia de blat cea albă şi deaupra mai trebuie să faci un obraz din albuşurile care ţi-au rămas, bătute cu telul, amestecate cu zahăr şi esnţă de migdale şi doar un strop de gelatină înmuiată în apă caldă.

Operaţia asta de pe urmă e cea mai periculoasă fiindcă s-ar putea dacă nu ştii să lucrezi cu cofeturi, să îţi cadă bezeaua. Iar deasupra de tot poţi să mai tragi o pudră de cacao şi să faci cu dinţii furculiţei nişte modele după cum te taie capul.

Acum trebuie să ai răbdare până a doua zi, fiindcă Lepa Brena trebuie să stea în culise, ca să se îmbine toate aromele şi să îşi tragă aluatul copt şi porţia lui. Şi la sfârşit să tai prăjitura asta în romburi cu un cuţit cu lama înmuiată în apă caldă şi rombuleţele să le aşterni printre celelalte mărunţişuri bănăţeneşti în aşa fel încât pofticiosul să răscolească cu degetele flămânde ca să îşi aleagă bucata preferată. Aşa fac şi eu la rugă şi mă îmbuib de dulce şi fac pântec şi larmă de foi umflat. Cam asta-i Lepa Brena, nu mare scofală, dar cu gust de muzică cerească”, spune Uica.