ISTORIE Ultimul furnal din spaţiul intracarpatic, muzeul ţinut captiv de conducerea TMK

Construit în 1963, funrnalul nr.2 de la TMK este un monument istoric de cea mai mare importanţă. Deşi obiectivul este o piesă rară în ţară, turiştii nu au acces să îl viziteze pentru că este amplasat pe spaţiu privat. În 1771, la Reşiţa, s-au inaugurat în premieră două furnale înalte de capacitate industrială. Primele construite aveau o înălţime de 36 de picioare vieneze.

Anii, însă, şi progresul tehnologic au impus demolări şi reconstrucţii de furnale, pentru ca din 1961-1962 să putem vorbi de cea de-a cincea generaţie de furnale amplasate în acelaşi perimetru. Primul furnal cu adevărat modern în sensul tehnologic, însă, a fost ridicat la Reşiţa în 1911. În urmă cu mai mulţi ani, Furnalul nr.1, aşa cum a fost denumit, a fost demolat, la fel cum s-a întâmplat şi cu celelalte furnale de la Călan sau Hunedoara.

Aceeaşi soartă ar fi avut-o şi Furnalul nr.2 din Reşiţa, dacă autorităţile de cultură din oraş nu ar fi dat startul unei ample lupte cu proprietarii celei mai vechi uzine din Reşiţa. „Furnalul nr. 2 a fost introdus pe lista monumentelor de Clasă A. Asta înseamnă că nimeni nu are voie să se atingă de el şi să îl demoleze”, a spus inginerul Dan Perian, autorul mai multor cărţi despre istoria industrială a Reşiţei. „Simbolistica lui este cu atât mai importantă cu cât acesta este ultimul din spaţiul intracarpatic, care a mai rămas în picioare”, subliniază specialistul în istorie.

Fără acces la monument
Deşi proprietarii TMK vor să îl dărâme, inspectorii de la Direcţia pentru Cultură au dezaprobat acţiunea lor şi au deschis un proces în instanţă, care şi acum se află pe rolul tribunalului din Bucureşti. „Am întocmit o întreagă documentaţie despre acest furnal”, a spus Dana Bălănescu, inspector în cadrul DCCPC Caraş-Severin. Până când magistraţii oferă o soluţie pentru Furnalul nr. 2, oamenii îl pot admira numai de la poartă sau de pe Pasajul TMK, din Muncitoresc.

„Am auzit că ar exista acest furnal, care este ultimul care a rămas nedemolat, dar nu l-am văzut niciodată. La TMK nu avem voie să intrăm să îl vizităm”, a spus reşiţeanca Adina Alexandru, care locuieşte în cartierul Muncitoresc.

În aceeaşi situaţie sunt toţi reşiţenii, cu excepţia angajaţilor scoietăţii care trec zilnic pe lângă monument. În ce priveşte demolarea obiectivului, specialiştii critică dur intenţia de a pune la pământ unul dintre ultimele simboluri industriale ale oraşului. „Nu poate fi dărmat. Este ca şi cum în locul Coloseumului s-ar construi locuinţe ANL”, a spus specialistul în istorie industrială, Dan Perian.

„TMK aplică o tactică subtilă. Îl lasă neîngrijit şi degradat până în momentul în care cade singur. Asta, deşi odată cu semnarea contractului de privatizare, actualii proprietari s-au angajat să respecte legea”, s-a revoltat istoricul.   

Lipsă de atitudine la TMK
Biroul de presă al scoietăţii ruse nu s-a obosit să dea curs întrebărilor adresate de ADS Reşiţa, referitoare la soarta Furnalului nr.2. În ciuda acestui fapt, intenţiile proprietarului au fost expuse cu diferite ocazii: se doreşte demolarea obiectivului!

Ca alternativă pe care aceştia au oferit-o este distrugerea furnalului şi construirea altuia în miniatură, care să fie expus într-un muzeu al industriei reşiţene. În ciuda ofertei, actualul proprietar nu a făcut paşi nici în această direcţie.   

În plus, acesta mai doreşte demolarea şi pe considerentul că ar fi radioactiv.