Dorin Voina este inspectorul de pe terenul de fotbal

La numai 21 de ani, arbitra meciuri în Liga a III-a, iar în viitorul apropiat se vede la centru într-un Steaua-Dinamo. Arbitru de perspectivă, care are toate şansele să arbitreze în câţiva ani marile derbiuri din fotbalul românesc, Dorin Voina a visat în copilărie că va ajunge un mare gimnast.

A fost selecţionat de antrenorii şcolii reşiţene de gimnastică pe când abia împlinise şapte ani.

„Eram în clasa întâi. Pe vremea aceea, antrenorii umblau din şcoală în şcoală şi selecţionaz copiii cu aptitudini. Am făcut cinci ani de gimnastică, timp în care i-am avut colegi pe Daniel Popescu, Răzvan Şelariu sau Alin Jivan, gimnaşti de talie mondială. Eu nu am avut şansa să fiu selecţionat odată cu ei la lotul olimpic şi am considerat că nu am alte perspective, aşa că am abandonat”, îşi aminteşte Dorin.

Nu a stat departe de sport şi a hotărât să-şi încerce norocul, la fel ca mai toţi băieţii de vârsta sa, şi la fotbal. „La 12 ani m-am înscris la CSM Reşiţa. Am început sub comanda domnului Ovidiu Telescu şi am mai lucrat la echipa de tineret cu Roco Sandu”, spune inspectorul de sport. Arbitru a ajuns oarecum din întâmplare. O bună perioadă de timp a fost atât fotbalist, cât şi arbitru. „În 1998 am ajuns la un curs de arbitri. Pur şi simplu m-am nimerit acolo, nu m-am dus eu cu intenţia de a deveni arbitru. La fotbal am renunţat doi ani mai târziu, după ce mă îmbolnăvisem de hepatită”, afirmă Dorin.

Are club de fotbal tenis

Cu fenomenul era deja familiarizat, astfel că, ascensiunea în arbitraj a fost foarte rapidă. La 21 de ani împărţea deja dreptatea în meciurile de Liga a III-a. Nu are un model de cavaler al fluierului şi vrea să se impună prin propria lui personalitate. „Încerc să iau de la fiecare mare arbitru ce e mai bun. Faptul că am jucat fotbal mă ajută foarte mult, îi înţeleg altfel pe jucătorii din teren şi, totodată, sunt ceva mai greu de păcălit de fotbaliştii care încearcă să simuleze sau care apelează la tot felul de trucuri”, spune cavalerul fluierului, care, în 2010, a fost la şapte sutimi de lotul divizionar B.

Mare pasionat de tenis cu piciorul, Dorin a pus bazele unui club de fotbal-tenis. „Mă gândeam de mult să creez un cadru organizat pentru tinerii care
joacă tenis cu piciorul. De ce să o facă prin parcări, prin parcuri sau în spatele blocului? E important ca lumea să facă mişcate şi atunci am pus în practică această idee şi mă bucur că a prins foarte bine. Cum în acea perioadă s-a născut fetiţa mea Sabrina, am dat acelaşi nume şi clubului”, susţine Dorin.

Întrebări şi răspunsuri
Care este cea mai haioasă întâmplare pe care a.i trăit-o pe terenul de fotbal?
Îmi amintesc că arbitram un meci la Ciudanoviţa şi a intrat un porc pe teren. Toţi fotbaliştii alergau porcul care nu vroia să părăsească terenul de joc.

Ai primit vreodată propuneri să ajuţi o echipă prin deciziile tale?
Sincer să fiu, nu. Probabil că lumea s-a obişnuit cu mine ca fiind un tip corect şi care respectă munca fotbaliştilor.

Ce meci te vezi arbitrând peste câţiva ani?
Sper ca într-o zi să fluier în prima ligă. Am fost monitorizat şi m-au despărţit doar şapte sutimi de lotul arbitrilor de liga a doua. Perspectivele încă există.

Ce-i place
„Îmi place să mă relaxez jucând tenis cu piciorul, să ies în oraş cu familia şi prietenii şi îi apreciez pe oamenii care îţi spun în faţă ceea ce gândesc şi nu umblă cu ocolişuri”, afirmă arbitrul.

Ce nu-i place
„Nu-mi plac în primul rând minciuna şi invidia. De asemenea, nu îmi plac fotbaliştii care simulează şi care încearcă să mă păcălească”, susţine Dorin Voina.

Profil
Născut. 28.06.1983, la Reşiţa
Educaţie. Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din Timişoara
Ocupaţie. Inspector la Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret Caraş-Severin
Familie. Căsătorit, o fetiţă