Cum văd reşiţenii din străinătate criza economică de acasă
0Daniel Pantea este unul dintre reşiţenii care au lăsat ţara pentru o viaţă mai bună peste hotare şi care nu regretă decizia luată. Cei care s-au stabilit peste graniţele ţării în urmă cu mai mulţi ani nu văd cu ochi buni ceea ce se întâmplă în Caraş-Severin.
Reşiţenii care s-au mutat definitiv în străinătate nu regretă decizia pe care au luat-o, deşi stau departe de părinţi şi de familie. Asta, mai ales în contextul micşorării veniturilor care se anunţă de la întâi iunie. „Nu e bine ce se întâmplă în ţară şi ştiu de la prieteni că în judeţ la noi este şi mai grea situaţia, pentru că sunt mulţi şomeri şi nu sunt locuri de muncă”, a spus Cristian Eftime, un reşiţean plecat de patru ani în Spania. Are 28 de ani şi, după ce a stat trei ani în Spania, s-a mutat în Portugalia.
„Sunt director la o firmă de IT privată. Dacă aş fi rămas în România, aş fi fost un simplu angajat, fără viaţă personală, pentru că jobul mi-ar fi mâncat mai mult de jumătate din zi, pe bani puţini”, a explicat tânărul, fericit că a făcut alegerea plecării în străinătate înainte de debutul crizei economice.
Criza alungă reşiţenii
Sărăcia din judeţul Caraş-Severin este văzută la fel de rău şi de reşiţenii care locuiesc în celălalt colţ al lumii, tocmai în Canada, unde s-au stabilit în urmă cu mulţi ani. „Nu au nicio şansă. Îmi pare rău de tineri şi de pensionari. Am văzut la ştiri şi nu este bine deloc ce se întâmplă”, a mărturisit Daniel Pantea, un tânăr de 36 de ani, care a emigrat pe continentul american în urmă cu cinci ani. Alţi reşiţeni au luat decizia să plece de curând în străinătate, tocmai din cauza recesiunii. „Este crunt. Nu am reuşit să îmi găsesc un loc de muncă şi am hotărât să plec să lucrez pentru alţii. M-am angajat la o firmă de depanare de calculatoare la doar trei săptămâni după ce am ajuns în Spania. Nu mi-a venit să cred. La Reşiţa căutasem luni întregi”, a declarat Anghel Armin. Tânărul are numai 24 de ani şi a plecat în Spania în luna septembrie a anului trecut. Acum, se chinuie să îi convingă şi pe alţi prieteni de ai săi să i se alăture.
„În Spania m-am angajat la trei săptămâni după ce am ajuns. La Reşiţa căutasem luni întregi“, Anghel Armin, Spania.
„Dacă aş fi rămas în România, aş fi fost un simplu angajat, fără viaţă personală“, Cristian Eftime, portugalia.