Costumele populare din Banat care au împânzit România: „Am vrut să fac clientul să ştie cum trebuie să fie ţinuta“

Liliana şi Ioan Ionaşcu din Reşiţa sunt cunoscuţi în toată ţara pentru costumele populare pe care le creează. Familia Ionascu şi-a deschis în urmă cu 12 ani un atelier, de unde au ieşit până acum sute de costume populare.

Casa familei Ionaşcu, din cartierul reşiţean Câlnic, este uşor de identificat. Asta pentru că, la intrare este, amenajat un colţ muzeistic tradiţional, pe o căruţă, în care se află două manechine îmbrăcate în port popular.

De altfel, de cum intri în casa Ionaşcu, realizezi că ai trecut pragul unui muzeu al portului popular. Toate încăperile sunt împodobite cu zeci de ţinute, unele fiind vechi chiar şi de o sută de ani. Intrările sunt şi ele străjuite de manechine gătite, de parcă se pregătesc să plece la hora din sat.

Pe lângă costumele tradiţionale, mai poţi să găseşti şi tot felul de obiecte de vremea bunicilor: unelte de tors, masini de cusut, fiare de călcat, vase şi farfurii etc. Ioan Ionaşcu spune că asta e opera lui, că el e cel care se ocupă cu adunatul lucrurile vechi, însă care au întotdeauna o poveste în spatele lor.

“Eu sunt doar un fel de ajutor aici, la atelier, dar sunt pasionat de lucrurile vechi şi pot spune că am strâns câteva de valoare până acum. Uitaţi ulciorul ăla, e cumpărat de buncii mei, pe banii cu care au vândut o  pereche de boi, în 1940. După marea inflaţie, atât au mai putut să cumpere cu ce au luat pe boi”, povesteşte Ioan Ionaşcu.

În 12 ani, a creat sute de costume

Liliana Ionaşcu este cea care duce greul, la atelierul de croitorie. Acum nu mai e singură pentru că are deja angajate şase ajutoare, “fete” în jurul vârstei de 50 de ani care lucrează cot la cot cu ea la cusutul ţinutelor populare, şi două maşini computerizate, care aştern pe material motivele tradiţionale. Însă, atelierul încă mai găduieşte şi maşinile vechi şi ustensilele de mână, care uneori mai sunt puse la muncă pentru comezile speciale.

Povestea costumelor tradiţionale cusute de către Liliana a început prin anii 2004-2005, dar ea are rădăcini vechi, pentru că se trage din dragostea ei pentru broderie şi croitorie.  “Nu am vrut să mă bag foarte mult la costume populare, deşi îmi plăcea tare mult să port ie, dar ştiind croitorie şi broderie, totul a venit automat. Practic, clienţii m-au făcut să mă apuc să creez costume populare, pentru că au venit şi mi-au cerut lucrul ăsta. Bine, după aceea, am avut şi altfel de reacţii, de la oameni care, când auzeau că fac costume populare, pur şi simplu se strâmbau. Dar au trecut vreo 12 ani şi pot spune că am pierdut numărul costumelor pe care le-am creat”, povesteşte Liliana Ionaşcu.

Să nu vă imaginaţi că Liliana este o simplă croitoreasă. Este, fără doar şi poate, o creatoare, pentru că fiecare ţinută care iasă din atelierul ei necesită o documentare şi un studiu aprofundat despre portul popular din zona de unde vine costumul. Şi a creat costume pentru bănăţeni, ardeleni şi olteni, pentru români, sârbi, nemţi şi maghiari.

 “Pentru ca să pot executa un costum a trebuit să studiez zona etnografică din care vine şi am fost nevoită să cumpăr foarte multe cărţi, unele foarte vechi, pe care le-am procurat foarte greu, dar m-am pus la punct cu fiecare zonă în parte, chiar dacă uneori diferenţele pot fi de la un sat vecin la altul”, spune Liliana.

Munca la un costum poate dura şi un an de zile

Din păcate, printre clienţii Lilianei, sunt şi mulţi cântăreţi şi ansambluri care nu prea ţin cont de acest aspect, iar autenticitatea pierde în faţa dorinţelor personale ale fiecăruia. “Eu am încercat ani de zile să fac clientul să ştie cum trebuie să arate costumul popular pentru zona din care vine, dar unii nu se lasă la mâna mea şi atunci mergi pe varianta clientul plăteşte. În final, fiecare se îmbracă aşa cum doreşte”, spune creatoarea.

Un costum popular poate fi gata în cateva săptâmâni, dar poate dura chiar şi un an de zile. “Timpul de execuţie diferă de la costum la costum, pentru că aici contează foarte mult şi zona din care vine şi felul în care este lucrat. Dacă îl facem la maşina, îl terminăm în câteva săptămâni, dacă trebuie cusut de mână poate dura şase luni, până la un an”, spune Liliana.

Reşiţeanca susţine că nu se teme de concurenţa de pe piaţa costumelor tradiţionale, datorită faptului că şi-a creat o clientelă fidelă, însă cea mai mare supărare pe care o are este că nu găseşte tineri pe care să-i angajeze şi să-i înveţe să creze astfel de ţinute, ca să-i ducă munca mai departe.