Adi Bujor este asistentul social reşiţean pasionat de muzică
0Reşiţeanul a ştiut tot timpul că trebuie să ajute oamenii, dar nu a putut să renunţe niciodată la marea lui pasiune, aceea de a cânta. Adrian Bujor a ştiut dintotdeauna că îşi doreşte să ajungă asistent social, pentru că i-a plăcut să ajute oamenii.
Profil:
Născut. 15.12.1946
Studii. Marketing şi Asistenţă Socială, Bucureşti
Familie. Căsătorit, un copil
„Cred că această latură am moştenit-o de la mama, care nu refuza să îi ajute pe oamenii din jurul ei. Se pricepea de minune la reinventarea reţetelor naturiste pe care le-a moştenit de la părinţii ei”, a povestit asistentul social.
Adi Bujor a avut norocul să crească într-o zonă mirifică, la poalele munţilor Semenic, în împrejurimile căutatului Văliug, unde comunitatea germană şi-a pus amprenta semnificativ pe viaţa oamenilor. „Am avut norocul să îmi petrec copliăria alături de un unchi din partea mamei, profesorul Alexander Tietz. Acesta mi-a insuflat dragostea pentru muzică şi pictură. El însuşi a fost un instrumentist desăvârşit, cântând la violoncel. De asemenea, o altă pasiune pe care am moştenit-o şi eu este pictura”, a spus Adi Bujor. Asistentul social a studiat instrumentele corn şi pian tehnic.
„Îmi place muzica, am făcut parte din celebrul cor Mioriţa, încă de la începuturile lui”, şi-a amintit Adi, care cântă de 40 de ani cu aceeaşi formaţie la toate evenimentele la care este solicitat. „Trupa Ritmic este condusă de Waker Eric şi a fost înfiinţată în 1964 de un etnic german, care acum este plecat peste graniţele ţării”, a povestit asistentul social, care este şi solist.
Altruist de copil
În asistenţa socială, Adi a realizat lucruri de care este mândru. O perioadă a condus Centrul de Plasament Speranţa, după care a răspuns de cea mai dificilă zonă din judeţ din punct de vedere social, Măgura din Bocşa şi comuna Dognecea. „M-am ocupat, în special, de persoanele cu grave probleme sociale, dar şi de plasarea copiilor în familia potrivită. A fost o meserie deosebit de complicată, dar frumoasă. Am iubit ceea ce am făcut şi, de asemenea, am avut parte de colegi minunaţi, care m-au sprijinit în munca mea”, a povestit asistentul social.
Cel mai grav caz pe care Adi l-a gestionat a fost cel al unui copil de 10 ani, care, din cauză că suferea de o afecţiune gravă a inimii, a fost la un pas de moarte. „Nu am putut să stau departe de un asemenea caz, mai ales că băiatul respectiv a fost instituţionalizat în centrul pe care îl conduceam. Aşa că am apelat la cunoştinţe şi am reuşit să găsesc sprijin într-un om de afaceri local, care m-a ajutat financiar să îl internez pe minor la Timişoara, unde a şi fost operat, iar viaţa i-a fos salvată. Acum este plasat într-o familie de asistenţi maternali, alături de fraţii săi”, a spus Adi Bujor.
Întrebări şi răspunsuri
Ce planuri aveţi pentru viitor?
Intenţionez să mă apuc de o pasiune mai veche de a mea, pictura. Am avut o perioadă în care am urmat cursurile şcolii populare de artă cu profesorul Galiş Petru şi regret că le-am interupt la vremea respectivă. Aşa că, în perioada următoare am de gând să reiau cursurile şi să mă apuc serios de pictat.
Care a fost cea mai impresionantă călătorie pe care aţi făcut-o?
Cele mai impresionante obiective pe care le-am văzut au fost mănăstirile din diferite locaţii ale României, dar şi din afara graniţelor ţării. Vatican, Notre Dame şi catedrala Sfântului Ştefan din Viena. M-au impresionat cele mai frumoase vitralii din Europa în domul din Augsburg.
Ce-i place
„Îmi place mişcarea în aer liber, să citesc şi să ajut oamenii la nevoie, dar şi să le descopăr calităţile. Îmi place să cred că relaţiile interumane au la bază căldura sufletească şi iubirea. Îmi place să glumesc să spun bancuri şi să râd alături de amicii mei”.
Ce nu-i place
„Nu îmi plac falsitatea oamenilor, promisiunile neonorate şi negativiştii. Asta pentru că am fost crescut într-o familie credincioasă. Nu îmi place nici dezordinea”.