Legenda misterioasă a Grădinii Zmeilor, locul de basm din Defileul Oltului, prea puţin cunoscut turistic
0Stâncile uriaşe care tronează deasupra Călineştiului, satul de pe malul drept al râului Olt, au stârnit imaginaţia de sute de ani. Oamenii sunt convinşi că tărâmul de basm de unde poţi admira în voie Defileul Oltului a fost cândva o ascunzătoare a zmeilor.
Legendele locale despre tărâmul de basm din Călineşti-Brezoi se pierd în negura timpului şi nu puţini sunt călătorii care să nu-i fi auzit pe bătrânii din satul de la poalele stâncilor povestind cu înflăcărare despre creaturile mitologice care au sălăşluit cândva pe aceste meleaguri.
În credinţa populară, zmeii care şi-au făurit ascunzători în stâncile de la intrarea în Călineşti aveau cap de om şi trup de foc. În urmă cu trei ani, în cadrul unui proiect derulat de Asociaţia Odaia Creativă, mai mulţi tineri au cules povestiri despre creaturile mitologice de la localnici:
„Aicea, la "Pietrele Zmeilor", se zicea că pe timpuri erau zmei. Acum nu mai sunt din cauza poluării. Pe vremuri era aici pe vale un cireş mare şi oameni au văzut intrând zmei. Vedeau capete de om şi trupuri de foc. Era o femeie, Lisandrina a lui Emil, şi avea pe vale o casă. Şi bărbatul Lisandrinei, primul, s-a dus în război. Şi zmeul chipeş se făcea după chipul lui. Cu uniformă, armă, tot şi se ducea la ea, intra pe horn. Ea închidea cu zăvorul uşa, dar el tot intra. Lisandrina îşi făcea plăcerile cu el, dar era rece (zmeul). Înţelegi, avea carnea rece, dar avea chipul lu' bărbatu-so. Iar când pleca, sărea pe geam câine. A plecat femeia de acolo, s-a mutat, dar a povestit în sat”, a istorisit Nicolae Paraschiv, un localnic.
Cum se ajunge la „Grădina Zmeilor”
Dincolo de istorisirile de domeniul fantasticului, „Grădina Zmeilor”, areal geologic inclus în Parcul Naţional Cozia, este unul din locurile preferate ale căţărătorilor şi alpiniştilor, dar prea puţin cunoscut turiştilor. Până la tărâmul de poveste, din DN 7, de pe Valea Oltului, temerarii au de parcurs un traseu de circa o jumătate de oră. Efortul de a urca până la „Grădina Zmeilor” e pe deplin răsplătit, iar priveliştea i-ar putea face şi pe cei mai sceptici călători să se gândească măcar două secunde la zmeii din poveştile bătrânilor. Vântul şi ploaia au săpat în stânci încăperi largi care comunică între ele, adevărate ascunzători în caz de nevoie.
Peisaj din zona montană FOTO La pas prin Oltenia
Din „Grădina Zmeilor” se poate ajunge în „Poiana Suliţei”, platoul care domină întreg defileul Oltului” şi despre care se spune că ar fi fost, în timpul romanilor, un punct de observare.
„Platoul Poiana Suliţei reprezintă un sector întins, uşor înclinat spre sud, terenuri pe care se întâlnesc păşuni, fâneţe, suprafeţe arabile şi gospodării ale unor oameni care trăiesc înfrăţiţi cu natura, fără televizor şi internet, dar buni cunoscători ai semnelor vremii şi ai locurilor. Acest ţinut idilic, mioritic reprezintă un punct de observaţie din jur cu peisaje superbe, loc remarcat de Emm de Martonne”, apreciază cunoscutul geograf vâlcean Gheorghe Ploaie, într-una din cărţile sale.
Reprezentanţii Parcului Naţional Cozia le recomandă iubitorilor de drumeţii un traseu de patru ore, din oraşul Brezoi spre vârful Suliţa şi Călineşti. Traseul este marcat cu o cruce roşie, iar printre peisajele şi locurile de belvedere se numără atât Pietrele Zmeilor şi Poiana Suliţa, cât şi Valea Doabrei. Cei care nu au mai fost pe munte pot apela la ajutorul unor ghizi locali, reprezentanţi ai unor ONG-uri din Brezoi, printre care se numără şi Asociaţia Nedeea Vâlceană.
Peisaj din munţi FOTO La pas prin Oltenia