Ploieşti: Magdalena Toma ştie ce se află în mintea infractorilor

Magdalena este o fire optimistă, gata mereu să descopere tot ce e mai bun la o persoană şi spune că foarte greu o poate demoraliza ceva, dar chiar şi atunci, îşi revine imediat.

A predat psihologie la mai multe licee din Ploieşti şi credea că va ieşi la pensie din învăţământ. "Aveam o istorie în familie. Sora mea este cadru didactic, bunica a fost şi ea şi atunci era pentru mine ceva normal să urmez acest parcurs în domeniul învăţământului. Nu mi-am închipuit niciodată că o să mă duc în altă parte", spune Magdalena. Însă, după patru ani petrecuţi alături de elevi, tânăra a plecat la Protecţia Copilului, unde a lucrat la adopţii.

A lucrat la adopţii

"M-am ocupat de partea cea mai frumoasă care putea exista în această instituţie. Făceam evaluarea psiho-socială a familiilor şi stabileam compatibilitatea între o familie şi copilul pe care dorea să îl adopte, întocmeam ulterior actele pentru instanţă şi pe parcursul unei perioade de doi ani urma supravegherea postadopţie". Magdalena păstrează cu multă plăcere în suflet amintirea anilor în care a contribuit la fericirea unor familii care îşi doreau un copil, dar şi la şansa pe care a dat-o micuţilor de a creşte în mijlocul unor familii.  În 2006, tânăra a dat piept cu o nouă provocare: s-a hotărât să aplice pentru un post de psiholog la Penitenciarul Ploieşti.

Psiholog la Penitenciar

 "Eram oarecum familiarizată cu acest mediu pentru că unii dintre părinţii copiilor de care mă ocupam la Protecţia Copiilor aveau un istoric infracţional. Am văzut acest post ca pe o provocare profesională. Am avut noroc de un colectiv foarte bun care m-a ajutat să mă pun la punct cu regulamentul, legislaţia şi cu toate regulile interne care trebuie respectate". Magdalena recunoaşte că nu este uşor să lucreze cu persoane private de libertate care au comis fapte la care ţi-e şi frică să te gândeşti. "În momentul în care un deţinut începe să îmi povestească despre crima pe care a comis-o, cum s-a întâmplat, eu atunci nu încep să îl judec, ci încerc să-i găsesc partea pozitivă pentru că altfel nu aş putea lucra cu el".

A fost ameninţată

Pe parcursul şedinţelor terapeutice pe care le-a avut cu deţinuţii, Magdalena a primit şi mai multe ameninţări verbale, dar din fericire niciuna nu a fost pusă în practică. Capacitatea tinerei de a fi pe aceeaşi lungime de undă cu persoanele private de libertate este cu atât mai importantă cu cât în timpul terapiilor individuale sau de grup, aceasta este singură în cameră cu deţinutul fără a beneficia de pază.

"Nu-mi este frică, pentru că dacă m-aş gândi ce aş putea păţi nu m-aş mai putea concentra pe jobul pe care îl am. Deţinuţii protestează atunci când vor ceva, fie să se mute de la o cameră la alta, fie să treacă la regimul deschis de la cel semi-deschis şi atunci recurg la diferite gesturi. Unii dintre ei se automutilează pentru a atrage atenţia şi a obţine ceea ce vor, însă nu sunt agresivi cu personalul pentru că ştiu că altfel şansele lor de a ieşi de aici s-ar diminua considerabil", spune Magdalena.

ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI

Cum reuşiţi să stabiliţi comunicarea cu o persoană privată de libertate?

Totul vine de la sine. Sunt şi persoane în criză care pe moment nu vor să comunice, dar încet-încet, încep să-mi povestească singure ceea ce s-a întâmplat.

Îşi recunosc vina deţinuţii?

Ei au tendinţa de a se prezenta într-o lumină favorabilă şi îşi creează scuze dând vina fie pe alcool, pe anturaj sau chiar pe victimă.

CE-I PLACE

"Îmi place foarte mult să citesc, de la religie la beletristică şi cărţi de specialitate. Îmi place tot ce e frumos, îmi plac florile parfumate şi lucrurile colorate".

CE NU-I PLACE

"Nu-mi place minciuna. Poate e şi un defect profesional că reuşesc să o identific imediat. Nu-mi place să spăl vase".

PROFIL

Născută
10 august 1978, Ploieşti

Studii
Facultatea de Psihologie - Universitatea Hyperion Bucureşti

Profesie
psiholog

Familie
căsătorită, un copil