Ploieşti: Emy Drăgoi a cucerit Franţa cu acordeonul

A studiat la Academia de Jazz de la Paris, iar la 20 de ani s-a stabilit în Franţa. După aproape zece ani, în 2005 şi 2006, este numit acordeonistul anului.

A început să iubească acordeonul şi muzica de la vârsta de 3 ani, când a primit cadou propriul instrument de la tatăl său. Pasiunea pentru muzică este o moştenire de familie. 

 “Tatăl meu fiind acordeonist, m-am născut şi am crescut cu acest instrument în casă şi l-am îndrăgit de cum l-am vazut. În familia noastră toată lumea cânta. Am avut şi copilărie bazată pe joacă, dar, în general, studiam foarte mult cu tatăl meu”, spune Emy Drăgoi.

Emy de la Eminescu
Numele de scenă Emy vine de la Eminescu. Pentru că tatăl său a iubit foarte mult poezia lui Mihai Eminescu şi fiind singurul băiat în familie, i s-a spus Eminescu. Studiul muzicii l-a început la Liceul de Artă din Ploieşti, apoi a continuat în Franţa, la Academia de jazz  Bill Evans de la Paris.

La vârsta de 20 ani se stabileşte în Franţa, intrând în orchestra Philippe Lebel şi se înscrie la Şcoala de Jazz, la clasa de pian. A participat şi participă la multe festivale atât de acordeon, cât şi de jazz din întreaga lume. În 2005 şi 2006 a fost numit acordeonistul anului în Franţa.

Vrea să se întoarcă în ţară
Deocamdată, artistul se împarte între Franţa şi România. “Doresc să mă reîntorc definitiv în ţară pentru că am aici o familie şi nu pot sta mult timp departe de ea. Am realizat aici Festivalul Internaţional de acordeon « Nopţi albe de acordeon », am deschis Şcoala de Muzică în cadrul Liceului Francez din Bucureşti, unde sunt înscrişi peste 100 de elevi şi mai am foarte multe proiecte cu care am venit din Franţa şi pe care vreau să le realizez si aici”, zice artistul.

Emy Drăgoi are mai multe trupe alături de care cântă diverse genuri muzicale, dar toate au mari influenţe din jazz. Una dintre ele se numeşte Etno Fonia cu care a concertat atât în ţară, cât şi în străinătate. O altă trupă se bazează pe un proiect lansat anul trecut la cea de-a treia ediţie a Festivalului de acordeon, numită Acordeon Jazz-Maria Tănase. De asemenea, mai are un Trio şi un Quartet în Franţa, alături de care concertează mai mult în străinătate.

Primul album lansat de Emy s-a intitulat “Accordeon Steeple” şi  l-a  inregistrat cu pianistul Antoine Hervier într-un stil clasic şi jazz. Un al doilea album dedicat în  cea mai mare parte  jazz-ului şi intitulat "Balada pentru Claudia", a fost înregistrat în 2004. Apoi a urmat albumul lansat în 2008 în 32 de ţări numit “Etnofonia”, album care conţine şi piese din folclorul românesc reorchestrate în stil propriu. Emy crede că nu ar putea să facă pe viitor altceva în afară de muzică pentru că muzica face parte din propria persoană şi nu ar putea trăi fără ea.

Întrebări şi răspunsuri

Ce genuri de muzică cântaţi?
Iubesc foarte mult jazzul. Cânt toate genurile de muzică. Până sa plec în Franţa, am cântat muzică lăutărească, cafe concert, etc.Când am ajuns acolo, m-am regăsit în muzica pe care o ascultam de mic şi care m-a făcut să fiu ceea ce sunt acum.Cânt şi folclorul românesc şi orice alt gen de muzică.

Cum vi se pare publicul din România spre deosebire de cel din Franţa?
Mulţumită publicului din România am avut curajul de a veni cu mai multe proiecte aici în ţară. Este un public care ştie să aprecieze muzica bună, care vine să îmbogăţească cultura românească. Mulţumesc si pe această cale publicului care ne ascultă şi care ne dă putere să mergem mai departe cu proiectele noastre.

Ce proiecte muzicale aveţi în pregătire?
Lucrez la un album care îmi doresc să fie pe placul publicului românesc şi care sper să fie gata la sfârşitul anului. Am o agendă încărcată pentru acest sfârşit de an cu numeroase concerte în străinătate şi pregatesc un concert pentru luna decembrie aici, la Bucureşti.

Profil

Născut: 10 august 1976, Slănic
Profesie: muzician
Studii: Liceul de Artă Ploieşti, Academia de Jazz din Paris
Familie: căsătorit, două fetiţe

Ce-i place
“Pasiunea mea este muzica. Îmi place să fiu alături de soţia mea şi de copii. În vacanţe mergem la mare pentru că îmi place căldura”.

Ce nu-i place
“Nu-mi place ipocrizia. Consider că oamenii ar trebui să fie mai amabili şi mai uniţi. Nu-mi place să merg la cumpărături fără maşină”.