Ploieşti: Alexandru Săraru este artist în tunning şi personalizarea vehiculelor

Din primii ani de viaţă şi-a decoperit marea pasiune pentru domeniul auto, devenind, în timp, un adevărat artist în tunning dar şi în personalizarea sau restaurarea vechiculelor.

Când avea câţiva anişori, Alexandru a primit de la mama sa mai multe maşinuţe aduse chiar din Franţa.

După ce s-a ajucat un timp cu ele, băiatul s-a gândit să facă mai multe modificări jucăriilor, astfel că, din mai multe maşinuţe a realizat o remorcă pe care a ataşat-o altor jucării.

În clasa a IV-a, Alex a primit cadou un Pegas, pe care în primele zile l-a dezmembrat complet şi l-a vopsit maro. Încet, încet, pasiunea lui pentru domeniul auto avea să se contureze, iar în clasa a IX-a, mama lui l-a îndrumat către Liceul Auto, unde primul an i s-a părut un calvar.

„Am avut o corigenţă la materia instalaţii şi echipamente şi a trebuit să învăţ ca să o iau. Aşa am ajuns să învăţ tot ce ţine de această metarie şi mi-a prins foarte bine, pentru că atunci a fost pusă baza teoretică a profesiei mele", explică tânărul.

Primele motociclete

După terminarea liceului a fost instructor de informatică la o şcoală din Ploieşti timp de doi ani, iar cu banii câştigaţi şi-a cumpărat mai multe motociclete vechi pe care le-a modificat.

Din anul 2000, Alex a început să facă tunning pentru motoare dar şi pentru maşini, ajungând chiar să restaureze motociclete foarte vechi sau să doteze maşinile cu sisteme audio performante. Din 2006, tânărul s-a autorizat în domeniul auto, desfăşurându-şi activitatea în atelierul său de pe strada Dunării.

„Tunningul este o pasiune costisitoare şi trebuie să ai răbdare pentru a avea produsul finisat. Sunt multe filme care au avut ca efect creşterea numărului de clienţi, care sunt din toate categoriile sociale, în special tineri dar şi persoane de vârstă medie", explică Alex.

În ceea ce priveşte motocicletele, el se poate mândri cu realizări importante, cum ar fi restaurarea unei NSU, din 1938, dar şi a unor modele Triumph din 1942 şi a unui Simpson Amo, din 1955. De altfel, acest Simpson a fost restaurată în proporţie de 99% conform cu originalul şi a ajuns în proprietatea unui colecţionar de motociclete.

„Singurele piese pe care le-am folosit şi nu erau originale sunt şuruburile ei, pentru că nu am mai găsit pe piaţă, aşa că am improvizat şi am confecţionat eu altele", explică tânărul.

De altfel, prin mâna lui au trecut zeci de modele de motociclete în special de provenienţă japoneze, nemţeşti şi englezeşti.

Personalizări şi modificări serioase

În privinţa maşinilor, Alex poate transforma un vechiul vechi şi uzat în unul nou-nouţ, ca scos de pe poarta fabricii.

El nu are limite când vine vorba de designul unui autoturism, sfătuindu-şi clienţii să-şi lase imaginaţia liberă.

„Am avut cereri de floricele sau buburuze desenate pe autovehicule, a fost cineva care a spus că maşina sa este bântuită şi că ar vrea să îi fac un cap de fantomă care iese din capotă, iar pe uşi urme de zdrenţe.

Există însă şi cereri mult mai complexe, am instalat un sistem audio performant pe un Smart, care a câşitigat mai multe premii I la concursuri naţionale de specialitate", spune tânărul.

O lucrare serioasă poate dura câteva luni bune, însă rezultatele sunt garantate de Alex. El poate realiza chiar şi piese care nu sunt fabricate în ţara noastră, din materiale rezistente, însă respectând întocmai forma iniţială a piesei schimbate.

Întrebări şi răspunsuri

Care este prima motocicletă modificată de tine?

A.S.: Un Simpson Amo din 1955 pe care am cumpărat-o din curtea unui bătrân cu 2 milioane de lei, acum aproximativ 10 ani şi pe care am schimbat-o complet.

După ce am făcut-o am vândut-o unui colecţionar şi am ales şi modele mai vechi. Am remarcat în timp că toate vechiculele realizate de nemţi sunt foarte bune, durabile, au piese rezistente şi se pare că ei şi cu foarte mulţi ani în urmă foloseau tehnologii avansate.

Ce maşină conduci şi ce modificări i-ai adus?

A.S.: Am un Opel Kadet din 1989 la care am intervenit doar pe partea de performanţă, nu şi de design.

Am schimbat carburatorul, iar acum sunt foarte mulţumit de maşina mea. Am în lucru mai multe motociclete personale, de care pot să mă ocup numai în limita timpului liber de care dispun.

Ce-i place:

Tânărului îi place să citească în general literatură română, scriitorul lui preferat fiind Tudor Arghezi. Îi place foarte perioada interbelică şi mai ales faptul că Bucureştiul era denumit atunci micul Paris. De altfel, apreciază şi toate lucrurile realizate de nemţi sau după tehnologiile germane.

Ce nu-i place:

Alexandru nu suportă ipocrizia, oamenii ipocriţi şi închipuiţi, care vor să pară ceea ce nu sunt, însă prin maşinile sau motocicletele pe care le conduc arată cât sunt de jalnici şi de patetici imaginându-şi altceva despre ei.

Profil

NĂSCUT:

29 ianuarie 1981, Ploieşti

STUDII:
Grup Şcolar Transporturi Auto

FAMILIE:
Necăsătorit