Părintele Gherontie Puiu, duhovnicul care s-a ascuns zece ani în peşteră, de comunişti. Maica Domnului i-a arătat unde să ridice Mănăstirea Caraiman
0Unul dintre cei mai mari duhovnici ai zilelor noastre, părintele Gherontie Puiu a fost închis în lagărul de la Periprava, din cauza prigoanei comuniste, a petrecut zece ani într-o grotă din Bucegi, ca un sihastru, şi a fost însoţit, de-a lungul vieţii pline de credinţă, de Maica Domnului, care i s-a arătat în viziuni
O viaţă ca nici o alta, plină de miracole şi credinţă, a fost ceea ce i-a rezervat Dumnezeu părintelui Gherontie Puiu. La naştere, după ce mama murise în chinurile facerii, copilul, despre care s-a crezut că nu mai trăieşte, a fost aruncat de moaşe pe malul unei ape. A fost găsit de o localnică şi luat acasă, într-o localitate din apropierea Paşcaniului.
În copilărie i se arată pentru prima dată Maica Domnului care îi spune că fiul cel mare al familiei Puiu, care îl adoptase, va sta mulţi ani prizonier de front, o viziune care s-a adeverit. Întors după 12 ani de prizonierat în Rusia, acesta îl va boteza şi îi va înfia pe Gheorghe, numele mirean al lui Gherontie Puiu.
La botez, descris de părinte ca o experienţă dumnezeiască, i se arată din nou Maica Domnului care îi spune să meargă la mănăstire şi să-şi îndeplinească misiunea pentru care a fost ales. Este ceea ce şi face tânărul de 20 de ani, care este, până în 1959 frate la mănăstirea Neamţ, an în care începe prigoana monahilor, prin decretul de alungare a monahilor din mănăstiri.
Aşezămintele fără vechime erau desfiinţate pur şi simplu, iar mănăstirile istorice, ca Neamţul, erau păstrate, dar obligate să-şi micşoreze obştea, alungând toţi călugării tineri.
Fratele Gheorghe fuge pe fereastră, dar este prins la scurt timp de comunişti şi condamnat la cincisprezece ani de muncă silnică, în lagărul din Periprava.
10 ani în pustnicie şi o promisiune pentru Maica Domnului
Reuşeşte să fugă din lagăr, iar Maica Domnului îi este din nou alături. Îi spune să se urce într-o maşină, care opreşte ca din senin pe stradă, şi ajunge pe platoul munţilor Bucegi, unde petrece zece ani, în post şi rugăciune, ascuns într-o peşteră. Atunci i-a promis binefăcătoarei sale că îi va ridica o mănăstire, de unde să poată fi privită Crucea de pe Caraiman.
Întors acasă, în 1970, află că mama sa îi făcuse mormânt şi slujbe pentru că l-a crezut mort, pentru a doua oară în viaţă. După Revoluţie, părintele slujeşte la Neamţ, schitul Băiceni şi la Iaşi, unde suferă un accident cerebral.
Alături i-a fost tot Maica Domnului care i s-a arătat în viziuni şi îi spune să-şi îndeplinească misiunea de a ridica o mănăstire. În timp ce se recupera la spitalul din Sinaia, Maica Domnului îi spune şi cum trebuie să arate locul căutat pentru construcţia mănăstirii. Miraculos, a doua zi se vindecă de paralizia care îl ţinea la pat şi pleacă în căutări.
În 1996, părintele a zidit într-o poiană mai întâi o căsuţă din lemn, o bisericuţă şi apoi o mănăstire mare şi frumoasă, Mănăstirea Caraiman, cu hramul Înălţarea Sfintei Cruci, terminată complet în 2007, din curtea căreia se vede, într-adevăr, crucea din Bucegi.
În vârstă de 80 de ani, părintele Gherontie Puiu trăieşte şi astăzi într-o chilie simplă din Mănăstirea Caraiman.
Vă mai recomandăm
FOTO Paşte la mănăstirile din Prahova. Un sejur auster şi ieftin, dar plin de credinţă