O femeie din Ploieşti a renunţat la o carieră în domeniul bancar pentru a se dedica unei mari pasiuni: transformă deşeurile în adevărate opere de artă
0Amalia Ionescu, o ploieşteancă de 45 de ani, transformă peticele în obiecte de artă, prin patchwork, arta textilă care dă o nouă viaţă deşeurilor, prin multă imaginaţie şi talent. Pentru a se ocupa pe îndelete de pasiune, Amalia a renunţat la o carieră de 15 ani în domeniul bancar.
„Cât trăim, învăţăm să cârpim: relaţie, sănătate, buget, îmbrăcăminte, poveste de somn uşor, vacanţă, bătrâneţe... Poate ca un pansament, obiectele pe care le fac sunt speciale şi unicat, din petice unite cu rigurozitate în numele trăiniciei“, este filosofia de viaţă a Ameliei Ionescu (45 de ani), un om sensibil şi delicat, dar în acelaşi timp foarte hotărât, care vede frumosul în lucruri pe care alţii le-ar arunca. Textilele vechi, cât mai colorate, tăiate şi decupate în forme riguroase se transformă în mâinile Amaliei, după ore întregi de muncă, în pături, feţe de masă, genţi şi podoabe.
O pasiune devenită mod de viaţă
În urmă cu aproximativ cinci ani, Amalia Ionescu a renunţat la o carieră de 15 ani şi un job bine plătit în domeniul bancar şi s-a apucat serios de patchwork. „Sunt un om hotărât, care a făcut multe sacrificii în viaţă. În momentul în care am renunţat la job am pus pe primul loc familia, pasiunea şi timpul meu. Conexiuni cu domeniul aveam încă din adolescenţă când cream haine unicat pentru mine şi sora mea, astfel că pasul a fost unul firesc“, spune ploieşteanca.
A demarat cu un blog prin intermediul căruia a început să-şi popularize şi să-şi vândă produsele, apoi şi-a deschis un site, iar următorul pas va fi un atelier pe care vrea să-l deschidă în Ploieşti. „Aş vrea să fie o mică afacere în care clientul să vadă efectiv şi modul în care se creează aceste obiecte, ce presupune să alegi cele mai bune textile, să le îmbini într-un tipar bine definit al formelor şi culorilor“, explică Amalia.
A studiat pe internet
Ploieşteanca a învăţat singură tehnicile de patchwork, în nopţi întregi petrecute pe internet, vizualizând tutoriale şi manuale în domeniu. De altfel, şi acum, timpul dedicat realizării obiectelor este cel din timpul nopţii. Ziua o dedică familiei şi celor doi copii, iar noaptea pasiunii de a îmbina bucăţile textile cu ajutorul a doi prieteni de nădejde, acul şi foarfeca.
„Pe vremuri, peticele erau strânse din reciclare, adică textile care nu mai foloseau. Acum, există o întreagă industrie de profil, designeri de ţesături şi magazine de specialitate, inclusiv pe internet. Eu prefer încă să strâng petice de la prieteni sau din moştenirea familiei – am realizat o pătură dintr-un material rămas de la bunica mea –, dar, când este necesar, îmi procur materiale şi de pe internet şi din călătoriile în străinătate. Pentru că lucrez noaptea şi nu vreau să-i deranjez pe cei dragi cu zgomotul maşinii de cusut, lucrurile create de mine sunt majoritar cusute manual. În cazurile în care am nevoie de broderie pentru un efect foarte personalizat apelez la maşina de cusut, care este una specială“, povesteşte Amalia.
Clienţi în străinătate
Artista îşi vinde creaţiile în colaborare cu magazine hand-made din Bucureşti, prin intermediul blogului şi al site-ului, dar şi la târguri de profil din ţară. „Comenzile le primesc în special pe internet. Sunt, în general, oameni care ştiu să aprecieze un lucru de calitate, de aceea mulţi cumpără de la mine pentru a face un cadou deosebit celor dragi. Păturile pentru bebeluşi, genţile, decoraţiunile, diverse accesorii sunt cele mai căutate. În ultima vreme, sunt solicitate şi obiectele care sunt folosite la ceremonii, precum mărturiile. Mulţi dintre clienţii mei sunt din străinătate, unde cultura obiectelor hand-made şi unicat este cu totul alta. Îmi place să dăruiesc foarte mult din produsele pe care le creez“, se destăinuie Amalia Ionescu.
Ateliere pentru copiii din Ploieşti
În timpul liber, Amalia împărtăşeşte pasiunea pentru patchwork şi copiilor, în cadrul unor ateliere de artă textilă pe care le desfăşoară în şcoli. „Am rămas surprinsă să vadă că cei mici sunt atât de entuziasmaţi să lucreze cu peticele, acul şi aţa. Nu se compară cu nimic bucuria pe care o au la final când văd că din mâinile lor a ieşit un obiect frumos şi folositor şi pe care vor deja să-l dăruiască pentru că au pus în el nu doar muncă, ci şi suflet“, povesteşte Amalia despre experienţa lucrului din ateliere. ;
Cum a apărut patchwork
Arta textilă prin care peticele devin obiecte noi, adică patchwork-ul, nu este o invenţie recentă. Materiale realizate prin această metodă au fost descoperite inclusiv în mormintele faraonilor egipteni sau în cele din China timpurie, în urmă cu câteva mii de ani, dar devine o metodă practicată pe scară largă în secolele XI-XIII, cunoscând apogeul după Al Doilea Război Mondial, când, din cauza crizei, oamenii erau nevoiţi să recicleze hainele în altele noi sau în pături călduroase.
Foto
Astfel, din patchwork a derivat o altă artă, strâns înrudită, quiltingul. Quiltul desemnează o plapumă realizată prin îmbinarea a trei straturi, mozaicul (materialul nou creat), un strat de izolaţie (de regulă vatelină) şi un strat suport. Acestea sunt cusute împreună prin procedura de matlasare (quilting), fie manual sau cu maşina de cusut. Matlasarea poate sublinia motivele patchwork sau poate fi un design complet independent, cum sunt plăpumile tradiţionale. În Statele Unite, tehnica a devenit una cu istorie îndelungată şi este ceva cu totul deosebit să oferi lucruri lucrate în patchwork sau pături quilt de anumite ocazii, cum sunt nunţile şi botezuri, acestea devenind bunuri de preţ pentru familie.
În România, patckwork-ul şi quiltingul sunt mai puţin cunoscute. „Există o asociaţie în domeniu, din care fac parte o mână de oameni din toate zonele ţării, însă numărul lor este foarte redus. Fiind o artă care necesită atât de mult timp şi migală, dar şi o cerere destul de redusă în România, foarte mulţi rămân cu această pasiune la nivel de hobby“, explică Amalia.