FOTO VIDEO BO-BO, cea mai veche locomotivă electrică din România, împlineşte 100 de ani

Prima cale ferată electrificată din România, dar şi primele locomotive electrice din ţară au funcţionat la Buşteni, unde deserveau Fabrica de Hârtie din staţiune. Din cele trei locomotive se mai păstrează doar una, de tip BO-BO, fabricată în 1913, la Berlin. Bătrâna „doamnă“ împlineşte anul acesta 100 de ani

Istoria şi mărirea oraşului Buşteni nu pot fi concepute altfel decât în legătură cu fraţii Carol şi Samuel Schiel, saşi din Râşnov, care, în 1882, au pus bazele Fabricii de Hârtie Buşteni.

Pe atunci un simplu sat, Buştenii făceau, prin intermediul fabricii şi cu ajutorul unui management strălucit al celor doi patroni, primii paşi în era modernă. Societatea „C&S Schiel şi succesorii Buşteni” a devenit rapid foarte cunoscută în întreaga ţară pentru producţia de hârtie şi mucava, astfel că se extinde cu exploatări forestiere, un funicular şi căi ferate proprii.

Perioada în care intră în scenă BO-BO, pe atunci foarte „tânără“ şi suratele sale locomotive este foarte aproape. Pentru a uşura transportul buştenilor, în 1894, patronii au construit prima cale ferată de pe Valea Prahovei. Era o linie cu ecartament îngust (700 mm), cu o lungime de 6,2 kilometri, ce urca spre Valea Azugii, unde au fost folosite iniţial locomotive cu abur.

Riscurile de incendiu erau, însă, destul de mari, astfel că fraţii Schiel au comandat, în 1899, o locomotivă electrică, comandată la Berlin. Era un eveniment nemaivăzut pentru localnici, dar şi pentru societatea românească, Buşteniul devenind, astfel, prima localitate din România unde a  funcţionat calea ferată electrificată şi locomotivele electrice.

Conceptul era unul foarte îndrăzneţ pentru acea epocă, dar de mare actualitate şi astăzi: transportul intern pe cale ferată, folosirea energiei electrice şi producerea acesteia utilizând resursele naturale existente sau tehnologice proprii. Curentul electric care acţiona locomotiva era produs în incinta fabricii în una din cele cinci micro-hidrocentrale existente sau în centrala electrică acţionată cu abur. Curentul electric pentru locomotive circula printr-un fir de cupru susţinut de stâlpi de lemn.

Trei locomotive, trei destine diferite

Până în 1913, prin extinderea afacerii către Văile Ialomiţei şi Brateiului şi construcţia unei fabrici de celuloză în Valea Jepilor, au fost aduse alte două locomotive, produse la uzinele AEG Berlin. Sistemul de transport al lemnelor era completat şi cu un funicular cu o lungime de 16 kilometri.

Doar una dintre ele, de tip BO-BO, fabricată în 1913, mai există şi acum la Buşteni, expusă pe peronul gării din staţiune, unde poate fi admirată prin efortul unor entuziaşti, păstrători ai tradiţiilor oraşului, pasionaţi de fenomenul Căilor Ferate Române.

Din păcate, urma uneia din cele trei locomotive, cea din 1899, s-a pierdut definitiv, după ce, potrivit informaţiilor furnizate de primaria-busteni.ro, aceasta a fost ridicată în 1990 din staţiune şi transportată la Bucureşti, unde urma să fie expusă la Muzeul CFR.

De aici a dispărut fără urmă. Locomotiva din 1907 a fost înstrăinată după Revoluţie de societatea care administra Fabrica de Hârtie unui particular din judeţul Deva care se ocupă cu exportul de locomotive si vagoane.

BO-BO a funcţionat timp de 90 de ani

Locomotiva BO-BO (nr. fabricaţie 1524), de pe peronul gării din Buşteni, este echipată cu motor de 50 CP, are o lungime totală de 5.700 mm, o greutate de 3,5 tone, cu ecartament de 700 mm, care are ataşat un vagon platformă, fabricat tot în 1913 la Berlin. Acesta are o lungime de 6.500 mm, o greutate de 4,5 tone şi este dotat cu frână manuală. BO-BO a funcţionat neîntrerupt timp de 90 de ani, până în 2003.

Pentru a circula între diversele puncte ale Fabricii de Hârtie, potrivit istoriei consemnate de primaria-busteni.ro, trenul industrial traversa drumul naţional, blocând din când în când traficul, spre nemulţumirea conducătorilor auto, dar şi spre deliciul copiilor ce asistau veseli la manevrele cantonierului care, fluierând ca la fotbal, schimba macazul şi la cele ale frânarului, personaj extrem de important, cocoţat pe platforma ultimului vagon care agita mai tot timpul un steguleţ galben. În partea opusă, spre fierăstrău, trenuleţul urca şerpuit pe malul drept al pârâului Jepi, pe o linie din care câteva tronsoane se mai păstrează şi azi.

Deoarece produsele transportate (lemn, hârtie) erau uşor inflamabile, întreg traseul căii ferate era însoţit de o reţea proprie de hidranţi, cu guri de acces din sută în sută de metri (câteva se mai păstrează încă).

În anul 1948, întregul complex industrial al fraţilor Schiel fost naţionalizat şi a devenit proprietatea statului român. În prezent, Fabrica de Hârtie este demolată aproape complet, iar urmele fostului sistem intern de cale ferată, primul electrificat din România, se estompează prin „grija“ oamenilor şi acţiunea naturii. Doar BO-BO, venerabila „doamnă“ ce îşi sărbătoreşte anul acesta centenarul, mai stă amintire unei epoci de glorie trepidantă a oraşului.

Vă mai recomandăm

FOTO Celălalt castel de pe Valea Prahovei. Castelul Cantacuzino din Buşteni, un popas care îţi taie răsuflarea

Bombardarea Ploieştiului de către americani, dezastrul care a pus oraşul la pământ