FOTO Reprezentare a unui organ sexual masculin sau coloană a infinitului? Un monument funerar al familiei Hogaş intrigă de peste 100 de ani Ploieştiul

Una dintre legendele urbane preferate ale ploieştenilor este cea a monumentului funerar cu aluzii erotice din cimitirul Viişoara. Povestea, transmisă din generaţie în generaţie, vorbeşte despre răzbunarea unui bărbat din familia Hogaş care, după ce şi-a surprins soţia cu amantul, a împuşcat-o, apoi i-a construit un monument funerar în formă de falus, să fie de ocară şi peste timpuri pentru modul în care şi-a petrecut viaţa

În cel mai vechi cimitir al Ploieştiului, Viişoara, printre zecile de cavouri, adevărate opere de artă în care se odihnesc multe dintre personalităţile oraşului, un mormânt aparte intrigă credincioşii.

Cu obrajii în flăcări, multe dintre doamne trec grăbesc pasul în dreptul lui, şi nici măcar cei mai puţin pudibonzi nu-şi pot reţine gândurile.

De-a lungul timpului, poveştile despre neobişnuitul monument funerar al familiei Hogaş s-au transmis din gură în gură, au fost înflorite, romanţate, iar orice argument care să susţină altceva decât transmite monumentul la prima vedere nici nu poate fi luat în calcul. Legenda urbană creată în jurul monumentului este atât de spumoasă încât satisface şi gusturile publicului aflat la distanţă de peste 100 şi ceva de ani de poveste.

Astfel, neobişnuitul monument funerar seamănă cu un falus, o reprezentare la scară mare, în marmură, a unui organ sexual masculin. Nici măcar faptul că, de câţiva ani, este retezat nu diminuează senzaţia, ba chiar o amplifică prin segmentarea în două bucăţi care fac detaliile mai uşor de observat.

Dragoste şi răzbunare la sfârşit de secol

„Astfel este viaţa. Maria Hogaş, născută Lascanu. Născută în maiu 1872, încetată din viaţă în decembrie1895“, este inscripţia care măreşte misterul de pe monumentul funerar. Pentru a o citi, trebuie să te uiţi invers, cu capul în jos. În capăt sunt sculptate trei inimi străpunse de o săgeată.

Pornind de la aceste date, poveştile, transmise din generaţie în generaţie, au creat o adevărată poveste, plină de ingrediente picante: romantism, dragoste, sex şi răzbunare.

Foto

Monumentul funerar intrigă ploieştenii care ajung în cimitirul Viişoara. FOTO Dana Mihai gallery-link

Astfel, Maria Hogaş ar fi fost soţia lui Nicolae Hogaş, un nepot al lui Calistrat Hogaş (1847 - 1917). Femeie frumoasă, dar un pic cam iubăreaţă, aceasta îşi înnebunea soţul gelos, cu numeroasele aventuri. Într-o seară, acesta nu ar fi mai suportat să fie înşelat. A organizat un „flagrant“, şi-a prins soţia în patul cu amantul şi i-a împuşcat pe amândoi.

Pentru a o pedepsi pe Maria, a dat comandă celui mai renumit arhitectul al vremii, Temistocle Vidali, să-i ridice monumentul funerar în formă de falus, o pedeapsă publică şi eternă pentru comportamentul Mariei Hogaş din timpul vieţii. Acesta ar fi şi semnificaţia mesajului inscripţionat la capătul femeii moartă la 23 de ani, „Astfel este viaţa“.

O variantă a acestei legende urbane este aceea că Maria Hogaş era o damă de companie de lux a acelor vremuri, căsătorită. Şi în acest caz, soţul ar fi împuşcat-o pentru că nu mai suporta să o ştie nopţile în compania altor bărbaţi.

Retezat de comunişti pentru că era obscen

Starea în care se află acum monumentul, faptul că este retezat în două, s-ar datora, spun din nou legendele, comuniştilor. Aceştia au dat ordin să fie doborât pentru că era obscen şi tulbura oamenii veniţi la cimitir. La un moment dat, „falusul“ a fost dat jos în întregime de pe soclu.

Remontat parţial de personalul cimitirului, în urmă cu câţiva ani, acesta ar putea fi restaurat şi are şanse mari să fie declarat monument istoric. Greutatea bucăţii retezate este, însă, foarte mare, astfel că administraţia cimitirului are nevoie de un dispozitiv care să-l repună la loc.

Maria, o tânără secerată de o boală incurabilă. Monumentul, o coloană a infinitului

Povestea familiei Hogaş, inacceptabilă pentru gustul romantic al ploieştenilor şi apărută mult prea târziu prin glasul singurei descendente (care plăteşte şi acum pentru întreţinerea mormântului din Viişoara), ar fi aceea că Maria Hogaş a fost secerată de cancer sau de o altă boală incurabilă, la 23 de ani.

Familia, îndurerată de pierdere, i-a construit acest monument care reprezintă, însă, o coloană a infinitului. Inscripţia „Astfel este viaţa“ semnifică aspiraţia, iar inimile străpunse de săgeată durerea familiei, distrusă de această pierdere neaşteptată.

Acceptarea acestei variante sau, dimpotrivă, pe cea a unui monument scandalos rămâne, până la urmă, o chestiune de apetit. Pentru senzaţional, pentru poveşti şi nevoia de legende.