Ciudăţeniile pe care se bazează legenda Zarazei, personajul devenit celebru datorită unui tango. A existat cu adevărat seniorita cu „trupul de şarpe felin“?

În anii `30, în cârciumile bucureştene de pe Calea Victoriei şi din zona Cişmigiului un tânăr artist, înalt, brunet şi cu voce de tenor, făcea furori în rândul publicului doritor de romanţe şi tangouri. Vedeta spectacolelor oferite de grădinile de vară era nimeni altul decât Cristian Vasile, cel care avea să ofere României renumitul tango „Zaraza”.

Cârciumarii vremii se băteau pentru el. Unde cânta Cristian Vasile era şi publicul, dar puţini ştiau că tânărul cu voce de aur renunţase la o carieră de tenor, atras de plăcerile oferite de micul Paris. De fel din Brăila, Cristian Vasile venise la Bucureşti, împins de mamă, să studieze canto la Conservator. Banii şi succesul l-au îndepărtat însă de profesori, iar după doar un an, artistul renunţă la studiu şi se dedică publicului de cârciumă.

S-a spus şi scris despre el că a fost teribil de îndrăgostit de o anume Zaraza, o ţigancă focoasă, cu buze cărnoase, damă de companie pentru care mulţi tineri ai vremii ar fi făcut o pasiune. Chiar şi despre celebrul tango Zaraza s-a spus că i-a fost dedicat acelei misterioase femei şi dragostei neîmplinite.

Conform legendei, între această tânără prostituată şi Cristian Vasile a existat o intensă poveste de dragoste, consumată între anii 1946 şi 1948, an în care Zaraza moare, ucisă de un individ obscur plătit de un alt artist şi el amorezat de frumoasa femeie. Mai mult chiar, Cristian Vasile i-ar fi mâncat cenuşa iubitei sale, motiv pentru care ani mai târziu a dezvoltat o boală care i-a adus şi moartea în cele din urmă.

Zaraza inspirat de un tango argentinan cu acelaşi titlu

O altă variantă a legendei spune că acea frumoasă ţigancă ar fi fost omorâtă de un clan rival al familiei din care făcea parte. Iubitul său secret, artistul Cristian Vasile, ar fi furat urna şi apoi ar fi mâncat cenuşa lingură cu lingură.

Este pe scurt legenda urbană ţesută în jurul acestui tango, dar dovezile sunt prea puţine pentru ca informaţiile să fie credibile. În plus o seamă de inadvertenţe vin odată cu povestea cuplului Zaraza-Cristian Vasile.

În primul rând ”Zaraza” a fost imprimată de Cristian Vasile în anul 1931, la Berlin, deci cu mult timp înainte ca povestea de iubire dintre artist şi dama de companie, dacă a existat cu adevărat sau nu, să se fi consumat.

Apoi nici versurile şi nici melodia nu au fost scrise, respectiv compusă de Cristian Vasile. Melodia este o preluare după un celebru tango în epocă, venit tocmai din Argentina, compus de Benjamin Tagle Lara, iar versurile româneşti au fost scrise de Ion Pribeagu.

Important de precizat este şi faptul că varianta argentiniană a tangoului are acelaşi titlu: ”Zaraza”.

O altă curiozitate ţine de numele personajului acestui tango. Deşi pe coperta discului, imprimat la casa de discuri Odeon din Berlin, titlul este clar ”Zaraza”, Cristian Vasile pronunţă ”Zarada”, iar el nu era o persoană cu dificultăţi de pronunţie, ba din contră. Avea o dicţie aproape perfectă, iar consoanele sunt pronunţate clar, chiar exagerat, teatral, ”apăsat”. Cum şi când anume s-a născut această ciudată legendă este greu de spus în lipsa unor dovezi certe.

Cel mai probabil şi în acea perioadă reclama era sufletul comerţului. Cristian Vasile era o vedetă naţională în anii `30, iar cârciumarii care îi ofereau contracte generoase aveau nevoie de public pentru a scoate profit. Cristian Vasile a fost cel mai bine vândut artist român al acelor timpuri, iar interesul publicului trebuia întreţinut cumva şi altfel, nu doar prin spectacole.

Într-adevăr, artistul a fost implicat în poveşti de dragoste care n-au sfârşit într-un mod fericit. În plină glorie făcuse o pasiune pentru o actriţă Mary despre care se spune că-i vâna mai degrabă banii, decât dragostea. Când tânăra artistă l-a părăsit, pentru Cristian Vasile a început şi declinul. Dar asta se întâmpla spre finele anilor 40, deci mult după ce ”Zaraza” devenise un şlagăr şi în România.

Cristian Vasile a murit în 1974, la Sibiu. Ultima parte a vieţii şi-a dedicat-o tot scenei, dar în calitate de regizor la teatrul din Piatra Neamţ. A fost căsătorit cu Rada Moldoveanu, sufleur, alături de care fostul trubadur lucra în spatele scenei. Cuplul a trebuit să părăsească zona Moldovei din cauza afecţiunilor medicale (probleme respiratorii şi paralizie a corzilor vocale) de care suferea Cristian Vasile.

Chiar dacă cel care a făcut-o celebră a sfârşit în anonimat, Zaraza, personaj real sau doar o poveste, a rezistat timpului până în zilele noastre. Numele ei reprezintă astăzi un simbol al desfrâului, al promiscuităţii mahalalelor bucureştene din perioada interbelică.

Artişti şi scriitori celebri ai zilelor noastre, de la Tudor Gheorghe până la Loredana sau Mircea Cărtărescu, au abordat în concerte sau scrieri povestea Zarazei. Regizorul şi coregraful Răzvan Mazilu a pus în scenă, la Teatrul ”Toma Caragiu” din Ploieşti, spectacolul care poartă numele celebrului personaj. Spectacolul se joacă încă de la premieră (ianuarie 2018) cu casa închisă, iar pentru bilete la ”Zaraza” s-au făcute liste de aşteptare pe care s-au înscris peste 400 de persoane.