Piteşti:Campion la cross, la 75 de ani

O viaţă a proiectat blocurile, spitalele şi alte clădiri importante din Piteşti. Acum, la 75 de ani, aleargă de mama focului la cross-urile pentru veterani.

Ioan Brînaru a iubit libertatea şi mişcarea toată viaţa. Aşa se face că la 76 de ani, după ce a lucrat 38 de ani ca tehnician proiectant, nu se poate opri din maratonul vieţii şi urcă an de an pe podiumul cross-urile rezervate veteranilor. Născut în locatilatea Potcoava, Ioan Brînaru a practicat mai întâi fotbalul. Desculţ pe maidane, bătea mingea de dimineaţa până seara, la vârsat de 12-13 ani. „Mi-a plăcut să alerg de mic copil. Jucam fotbal pe maidane, desculţ şi aveam tăplile picioarelor  tăbăcite. Denumeam echieple în funcşie de numele străzii pe care locuiam. Eu făceam parte din echipa Progresului şi rivala noastră era echipa Gării”, povesteşte olteanul.

Juca fotbal desculţ pe maidane

Prima pereche de teneşi şi-a cumpărat-o la vârsta de 15 ani, când a fost cules de pe maidane de unul dintre conducătorii clubului de fotbal Oltul Slatina. „M-a văzut cineva când jucam fotbal desculţ cu copii de vârsta mea. Nu-i mai ştiu numele. Făceam parte din conducerea clubului Oltul Slatina, care pe vremea accea activa în eşalonul III valoric. M-a chemat la antrenamentele echipei şi atunci mi-am luat prima pereche de tenişi”, spune Ioan Brînaru. Cariera sa de jucător a fost însă scurtă. „ Am jucat fotbal doar un sezon la Oltul Slatina. La 16 ani am decis să renunţ. Aveam calităţi, îmi plăcea să dau goluri din postura de atacant, dar mi-a plăcut mai mult libertatea. Nu mă împăcat cu gândul că trebuie să vin în fiecare zi la antrenemente şi să stau două ore pe gazon. Aşa am fost tot timpul, o fire libertină”, susţine Ioan Brînaru. După ce a absolvit Şcoala Medie Tehnică din Slatina, unde a obţinut specializarea de tehnician în proiectare, s-a mutat la Piteşti, găsindu-şi de lucru la Institutul de Proiectări Argeş, prin intermediul surorii sale. „ M-am angajat pe 24 septembrie 1958 şi am lucrat la Institutul de Priectării până pe 8 februarie 1994, când am ieşit la pensie. Am avut noroc cu sora mea, care mi-a făcut intrarea la director. Era dactilografa Institutului. I-am fost recunoscător toată viaţa că m-a ajutat să-mi găsesc un loc de muncă bun”, afirmă maratonistul oltean.

Vrea să mai alerge cel puţin 10 ani

În cei 38 de ani petrecuţi în câmpul muncii, Ioan Brînaru s-a ocupat de documentaţia tehnică pentru clădirile impozante ridicate de-al lungul anilor în Piteşti. Nu mai ştie numărul blocurilor pe care le-a proiectat. „ Sunt multe, foarte multe. Cert este că majoritatea blocurilor şi spitalelor constuite în Piteşti mi-au trecut prin mâini”, susţine Ioan Brînaru. Nici după pensionare nu şi-a găsit locul în casă, în sânul familiei. În 2002, la vârsta de 68 de ani a început să practice atletismul în cursele pentru veterani. Strabate zilnit 15 km în alergare, prin părurea Trivale, iar la competiţiile importante de corss este tot timpul pe podium. Ultimul succes repurtat ca veteran a fost la Cross-ul Naţional pentru veterani desfăşurat la Piteşti de zilele trecute. „Am luat medalie de argint. Mi-am început anul competiţional foarte bine. Traseul a fost destul de greu, pentru că s-a alergat pe zăpadă, dar m-am descurcat”, spune Ioan Brînaru. Când se va opri din alergare? Probabil niciodată. „ Deşi am 75 de ani, încă mă simt tânăr. Picioarele mă ascultă, inima e bună şi cred că cel puţin zece ani o să mai alerg în cursele pentru veterani”, conchide Ioan Brînaru.

Întrebări şi răspunsuri

Care a fost cel mai greu proiect pe care aţi realizat în cei 38 de ani de muncă la Institut?

Au fost multe priecte care mi-au dat bătăi de cap şi mi-au creat insomnii. Primul care îmi vine în minte este studiul geotehnic pentru construcţia blocurilor din Nordul Piteştiului, din vecinătatea fostei fabricii de bere. Dificultatea a venit pe fondul faptului că terenul pe care urma să se ridice blocurile era mlăştinos. Am lucrat luni întregi la strângerea documetaţiei. Se poate spune că blocurile acelea s-au constuit pe o mlaştină.

Ce faceţi iarna, când nu sunt curse de cross pentru veteranii?

Mereu găsesc remediu. Spre exemplu, de câţiva ani fac baie pe râul Argeş sau la Budeasa iarna. În februarie sau în martie, când este o zi mai însorită, merg la râu şi fac mişcare în apă. Mă simt excelent, plus că îmi călesc şi corpul.

Ce-i place

„ Cel mai mult îmi place să fac drumeţii. În urmcă cu doi ani, mi-am cumpărat o bicicletă şi când îmi vine cheful de o ieşire ăn natură, mă urc pe sa şi pedalez până la destinaţie. De obicei merg pe bicicletă vara. Plec de dimineaţă de acasă, mă duc spre exemplu la Budeasa şi fac plajă toată ziua. Seară, urc din nou pe bicicletă şi pornesc către casă. A doua zi o iau de la capăt”

Ce nu-i place

„ Nu-mi place fumul de ţigară. Nu-i înţeleg pe cei care au un astfel de viciu. Îşi fac singuri rău. Când stau pe bancă, în parc şi se azează lângă mine un fumător mă ridic şi plec imediat.”

Profil: Ioan Brînaru
Născut: 16 noiembrie 1924 (Localitatea Potcoava- Olt)
Studii. Şcoala Medie tehnică Slatina, specializarea: tehnician în proiectare
Experienţă: proiectant tehnician
Familie: Cste căsătorit, pe soţie o cheamă Florica, şi au împreună trei copii