Piteşti: Joimăriţa arde fetele la mâini

În tradiţia veche, fetele trebuiau să îşi coasă ia până în această seară, altfel apriga femeie le pedepse. Acum obiceiul se mai păstrează doar în zonele rurale din Argeş, acolo unde femeile bătrâne îşi fac singure ia cu care merg la biserică, tinerele preferând să cumpere ii „de-a gata“.

Paştele, una dintre cele mai importante sărbători religioase, este un moment încărcat de simbolism şi tradiţie în Argeş. Cultura strămoşească cu greu mai este respectată în zilele noastre însă, doar bătrânele din zonele rurale fiind cele care încă mai păstrează obiceiul.

Astfel, din tradiţia horelor a rămas obiceiul ca oamenii să îşi facă două rânduri de haine pe an: de Paşte şi de Crăciun. Acestrea trebuiau să fie unicat. Nu se concepea ca două modele de fotă, ie, chimir ori brâu să fie la fel. Creştinii îmbrăcau aceste haine în zilele de sărbătoare şi mergeau la biserică, iar apoi la hora din sat.

Joimăriţa controlează noaptea fetele
Fetele tinere, nemăritate trebuiau să coasă o ie nouă cu un model conceput special de ele. Aveau timp s-o termine până în miercurea din Săptămâna Patimilor. În această noapte o bătrână urâtă, numită Joimăriţa, trecea pe la casa fiecărei fete pentru a vedea dacă au ia terminată. Era ultima zi în care tinerele mai aveau voie să toarcă şi să coasă, altfel riscau să aibă parte de boli tot anul.

Fetele leneşe, care nu terminaseră de cusut sau nu aveau un model unic, conceput de ele, erau arse cu cărbuni la degete de Joimăriţa, care le cânta: „Pute-a câlţi / Pute-a feştilă, / Pute-a lene de copilă, / Pute-a pânză neţesută / Şi-a nevastă nebătută.“

„Au dispărut hora din sat şi balul care ţineau trei zile, începând din Duminica de Paşte. Acum tradiţia se mai respectă doar în zonele rurale din Argeş, unde femeile bătrâne îşi cos singure ia pentru a merge cu ea la biserică în ziua de Paşte. Dacă o altă femeie vine cu acelaşi model, e un motiv de ruşine“, spune Sorin Mazilescu, directorul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Argeş.

Tinerele, îndemnate de bunici, preferă să-şi cumpere ii. Pentru asta, însă, scot din buzunar de la 100 de lei în sus, depinde de cât de complicat e modelul.

12 noduri pentru 12 dorinţe
În Joia Mare nu se mai lucrează. Conform tradiţiei se aprind focuri ritual în grădini pentru curăţirea trupească şi purificare şi se înroşeau ouăle. Seara creştinii mergeau la Denia celor 12 Evanghelii, iar fetele tinere făceau la fiecare Evanghelie câte un nod pe o aţă, punându-şi o dorinţă, iar când se îndeplinea, se dezlega nodul. Seara puneau aţa sub pernă pentru a-şi visa ursitul.

În Vinerea Mare se ţinea post, iar seara se cânta Prohodul Domnului, la Denie. Apoi se înconjura biserica de trei ori şi se trecea pe sub Sfântul Epitaf.
În Sâmbăta Mare se definitivau pregătirile pentru Paşte, iar la miezul nopţii, credincioşii merg la Slujba de Înviere pentru a lua lumină, întorcându-se cu lumânările aprinse acasă. Dimineaţa revin la biserică pentru a lua paşte, după care se aşează la masa tradiţională care se sărbătoreşte în familie.