O biserică a rezistat incendiilor şi cutremurelor, dar a fost distrusă de comunişti cu un tanc sovietic
0Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae“, unul dintre monumentele reprezentative de arhitectură ale oraşului Piteşti, a fost distrusă de comunişti în vara lui 1962, cu un tanc sovietic. Biserica a căzut după ore întregi. În tot acest timp, sute de oameni s-au rugat şi s-au închinat în faţa ei.
Ridicată în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, biserica a avut prima cumpână în 1802. Pe 26 octombrie 1802, în jurul orei 12:00, un cutremur cu o magnitudine de 7,9 grade pe scara Richter s-a resimţit violent la Piteşti, Biserica „Sfântul Nicolae“ fiind distrusă de intensitatea acestuia. Documentele vremii consemnează că „nu era din ostreţe de lemn, ci din zidărie“. A fost refăcută şi extinsă în 1812, pe cheltuiala orăşenilor („mahalagiilor“). În 1848, un incendiu de proporţii distruge aproape în întregime urbea Piteştilor: „În 18 august 1848, la trei ceasuri din noapte, au ars tot Târgul Piteşti, trei mahalale şi trei biserici, între care şi Biserica Sfântul Nicolae“. Avea să fie supusă din nou reparaţiilor în 1864, când i s-au adăugat două turle înalte.
Din anul 1873, în turla clopotniţei de deasupra pronaosului, avea să fie instalat un ceas cu patru cadrane orientate spre cele patru puncte cardinale, danie făcută bisericii de farmacistul Ştefan Babic, păstrat în colecţia Muzeului Judeţean Argeş. Este momentul în care biserica intră în memoria colectivă a comunităţii drept „Biserica cu ceas“, devenind deşteptător, în dangăt de clopot lin, al întregului oraş. Construcţie de tip navă, de mari dimensiuni (cca. 25 x 9 m), compusă din altar, naos, pronaos şi pridvor deschis, cu două turle înalte, biserica „Sfântul Nicolae“ a jucat un rol important atât în viaţa locală, cât şi la nivel naţional.
Aici s-a oficiat primul Te Deum al României independente, în prezenţa lui Carol I
La 30 aprilie 1878 se oficia în biserica „Sfântul Nicolae“ din Piteşti primul Te Deum al României independente: în prezenţa regelui Carol I, după ce primise defilarea Regimentelor de Dorobanţi, avea loc o manifestare grandioasă de mulţumire înălţată lui Dumnezeu pentru victoriile de la Griviţa, Rahova şi Plevna. Un martor ocular îşi amintea „cum a sosit Domnitorul Carol, călare şi plin de praf şi cum oamenii se îmbrăţişau, se sărutau şi plângeau de bucuria neamului românesc“. Principele îşi stabilise comandamentul militar la Piteşti şi pregătea o linie de apărare, întrucât armata rusă ocupase Bucureştiul. La 8 iunie 1884, Casa Regală a României dăruia bisericii „Sfântul Nicolae“ din Piteşti un policandru cu următoarea inscripţie: „Carol I al României închină Bisericii din oraşul Piteşti cu hramul Sfântul şi Făcătorul de minuni Nicolae acest odor în amintirea zilelor de 9 Maiu 1866, 10 Maiu 1878, 14 Decembrie 1877 ziua reîntoarcerii acasă după izbânzile din Bulgaria“.
A fost declarată monument de arhitectură
Prin 1905, în scuarul amenajat în partea de nord a lăcaşului de cult, „la umbra unei sălcii pletoase“, s-a ridicat bustul din bronz al ilustrului om politic Ion C. Brătianu, distrus de regimul politic după 1947. Într-un inventar al Primăriei Piteşti din anul 1948, biserica „Sfântul Nicolae“ era apreciată drept a doua ca valoare dintre bisericile oraşului, alături de biserica „Sfânta Vineri“. Declarată monument de arhitectură printr-o Hotărâre a Consiliului de Miniştri din 1955, biserica nu s-a bucurat de acest statut decât şapte ani, fiind demolată în iulie 1962 sub pretextul noilor amenajări urbanistice ale Piteştiului. Printr-o altă hotărâre a Consiliului de Miniştri din 23 aprilie 1962, se „aproba scoaterea din lista monumentelor de cultură de pe teritoriul Republicii Populare România a Bisericii Sfântul Nicolae din Piteşti“, semnat de prim-ministrul Ion Gheorghe Maurer. Se evita denumirea de „lăcaş de cult“, prin înlocuirea cu „monument de cultură“, iar sintagma „scoaterea din listă“, în limbajul secret comunist, echivala cu distrugerea obiectivului în cauză.
„Lumea se închina, iar biserica nu ceda”
În iulie 1962, atunci când biserica a fost dărâmată, a fost un moment de mare tristeţe pentru zecile de mii de piteşteni. Avocatul Marian Bădescu, care pe vremea aceea era un copil, a fost martor ocular la distrugerea bisericii-simbol a Piteştiului. „Ceasul cu patru cadrane fusese scos cu câteva zile înainte, iar turla bisericii arăta lugubru fără ceas în dimineaţa zilei în care urma să fie demolată. Comuniştii au adus un tanc sovietic imens şi au legat un cablu mare şi solid de el, cablu pe care l-au trecut prin două geamuri ale bisericii şi l-au ancorat bine în interior. Zeci de miliţieni au mutat lumea la vreo douăzeci de metri de biserică. Erau cel puţin două-trei mii de oameni adunaţi şi cu toţii se închinau şi se rugau. Tancul sovietic a început să tragă de cablu, însă biserica nu s-a clintit. A fost poate ca un semn divin. Lumea se închina fără încetare. De abia după mai bine de trei ore biserica a cedat. A durat apoi aproape trei zile până au strâns resturile bisericii. Au adus zeci de muncitori cu târnăcoape”, îşi aminteşte avocatul Marian Bădescu.
O biserică din vecinătate, salvată de patriarhul Justinian
Preoţii din Protoieria Piteşti au reuşit totuşi să salveze icoanele, sfeşnicele împărăteşti, cărţile de cult, policandrul dăruit de Carol I şi alte obiecte de cult, care au fost donate altor biserici. Pisania cu litere chirilice de la 1812, spartă în patru bucăţi, şi marele ceas se păstrează în Muzeul Judeţean Argeş. Următoarea ţintă a noului plan urbanistic era biserica Domnească „Sfântul Gheorghe“, situată pe aceeaşi stradă, la nici două sute de metri de biserica demolată, însă patriarhul Justinian a reuşit salvarea acesteia printr-o amplă lucrare de restaurare, hotărându-se ca „acest singur monument istoric al Piteştiului să nu se demoleze, şi Monumentele Istorice, statul în speţă, să o readucă la forma iniţială“.
O replică în miniatură a lăcaşului de cult a fost pusă pe vechiul loc
Pe 26 decembrie 2008, în a doua zi de Crăciun, pe locul altarului Bisericii cu ceas din Piteşti a fost expusă o replică în miniatură a lăcaşului de cult. Macheta este realizată din lemn masiv de cireş, cântăreşte 1.200 kg, este acoperită cu tablă de cupru şi luminată din interior. Copia cvasiidentică a fostei biserici a fost realizată de sculptorul Ion Moise şi 280 cm înălţime, 222 cm lungime şi 120 cm lăţime. În locul sfântului chivot de pe sfânta masă a altarului catedralei a rămas o machetă încadrată de pavele luminoase ce delimitează locul zidurilor bisericii.