Mesajul unei procuroare DIICOT legat de legile justiţiei: „Nimeni nu a încercat să-mi spună ce să fac într-un dosar. Nu vreau ca asta să se schimbe“

Procuror DIICOT şi cu o experienţă de 10 ani ca magistrat, Antonia Diaconu a scris pe contul său de Facebook o postare legată de proiectele de modificare ale legilor justiţiei.

Iată ce scrie Antonia Diaconu, care înainte de a lucra la DIICOT a fost timp de mai mulţi ani prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti.

”Sunt magistrat de aproape 10 ani. Nici nu contează dacă sunt procuror sau judecător. Ambii magistraţi au roluri foarte importante şi interdependente, unul fără altul nu îşi pot împlini menirea. Iar aceasta este de a fi în slujba dreptăţii şi a oamenilor. Între noi nu exista animozităţi, disensiuni, frici, frustrări, decât, poate, la nivel personal, în cazuri individuale, rare, toţi suntem oameni în cele din urmă. Şi vă garantez că suntem nişte oameni normali, care şi-au petrecut mult timp învăţând, care îşi petrec mult timp în continuare la serviciu, oameni care se bucură sau se întristează, care au zile bune sau rele, care iubesc şi suferă, dar niciodată nu lasă să interfereze asta cu munca lor. Veţi spune că ştiţi exemple contrare, aşa este, dar sunt puţine şi nu fac altceva decât să întărească regula.

Toţi colegii mei respectă legea în litera şi spiritul ei şi au în vedere întotdeauna şi componenta umană. Unii dintre noi lucrează în birouri mici, înghesuite, doi trei sau mai mulţi, înconjuraţi de sute de dosare, majoritatea fac ore suplimentare, neplătite şi neimpuse decât de simtul nostru de răspundere. Poate avem salarii mai mari ca alţi bugetari, dar şi interdicţii pe măsură. Nu considerăm că am fi mai importanţi ca un medic sau profesor, dar sigur şi rolul nostru în societate e important”, scrie procurorul Antonia Diaconu.

”Aş vrea sa înţelegem cu toţii cât de important e ca în acest domeniu să rămânem independenţi şi curajoşi”

Tot în postarea de pe Facebook, procurorul Antonia Diaconu mai precizează: ”Colegii din penal, procurori si judecători, îşi petrec zile si nopţi la datorie când se impune, au responsabilitatea unor dosare ce pot schimba vieţile altora şi sunt permanent în atenţia presei sau a opiniei publice. Colegii din civil sunt confruntaţi cu mii de dosare si sunt copleşiti de cantitatea de muncă. Ne îmbolnăvim la fel ca orice om, iar stresul îşi spune cuvântul iremediabil. Colegii mei sunt oameni deschişi, cu simţul umorului, profunzi, responsabili, serioşi, care ştiu să se distreze şi să muncească, unii au probleme de sănătate, alţii probleme personale, mai uşoare sau mai complicate, unii aleg să vorbească, alţii le poartă cu zâmbetul de buze, unii au avut mai mult noroc în viaţă, unii mai putin, doamnelor le plac pantofii, domnilor fotbalul, poti regăsi o paleta larga de tipologii umane, dar toti au o strălucire in ochi cand justiţia este înfăptuită. Ne facem datoria cu plăcere, din pasiune, cu respect şi grijă.

Nu aşteptăm mulţumiri, asta este ceea ce trebuie să facem. Până acum profesia mi-a adus satisfacţii. În cei aproape zece ani, nimeni nu a venit la mine şi nu a încercat să-mi spună sau sugereze ce să fac într-un dosar. Nu vreau ca asta să se schimbe. Nimeni nu vrea asta.

Pentru ca societatea să mearga înainte este necesar ca instituţiile ei să funcţioneze corect şi eficient. Este important ca fiecare să ne facem datoria în domeniul nostru şi să încercăm ca lucrurile sa intre pe făgaşul lor normal. Nu fac politică. Nu-mi place şi nici nu avem voie. Dar acum nu este despre politică. Este despre justiţie. Aş vrea sa înţelegem cu toţii cât de important e ca în acest domeniu să rămânem independenţi şi curajoşi. Le arăt recunoştinţa mea tuturor celor care înţeleg să lupte pentru asta.

Oricum ar fi cei care sunt implicaţi în acest mecanism, justiţia trebuie organizată în aşa fel încât să ofere garanţii şi să prevină abuzuri, pentru că noi jucăm după reguli, iar acestea trebuie sa fie corecte. Şi aş mai vrea să se înţeleagă ceva, posibilităţile magistraţilor de a protesta sunt extrem de limitate, dar asta nu înseamnă ca nu înţelegem perfect ce se întâmplă şi că nu suntem îngrijoraţi. Şi nu, nu vrem şi nu am cerut superimunitate”.