Dreptul contravenientului de a formula obiecţiuni la procesul-verbal încheiat de poliţist. Când poate deveni nul documentul

Obiecţiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica „Alte menţiuni”. Dacă poliţistul nu face acest lucru, intervine nulitatea relativă a procesului-verbal.

Obiecţiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica „Alte menţiuni”. Dacă poliţistul nu face acest lucru, intervine nulitatea relativă a procesului-verbal.

Pentru că în  practică judiciară nu a existat un punct de vedere unitar în chestiunea de drept privind natură nulităţii procesului-verbal de constatare a contravenţiei, pentru neîndeplinirea cerinţei înscrise în art. 16 alin. 7 teza I din Ordonanţă Guvernului nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor aprobată prin Legea nr. 180/2002, constând în omisiunea agentului constatator, de  înştiinţa contravenientu asupra dreptului acestuia de a formulă obiecţiuni, cu ocazia întocmirii procesului-verbal de constatare a contravenţiei, unele instanţe judecătoreşti au reţinut, ani la rând că, în măsură în care agentul constatator al contravenţiei nu a comunicat persoanei sancţionate dreptul de a formulă obiecţiuni, această omisiune atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de contravenţie.

Alte instanţe, dimpotrivă,  au considerat, că nulitatea prevăzută în aceeaşi teză din articolul amintit este absolută, întrucât textul de lege prevede obligaţia, pentru agentul constatator, de a aduce la cunoştinţă contravenientului dreptul de a formulă obiecţiuni, în legătură cu circumstanţele comiterii faptei ilicite, prin consemnarea acestora în procesul-verbal de constatare a contravenţiei, că o garantare a exercitării dreptului la apărare a subiectului de drept, încă din faza administrativă.

"Lipsa acestui element este sancţionată cu nulitatea relativă a actului"

 În urmă cu 13 ani, preşedintele ÎCC a cerut  pronunţarea unei decizii, prin care să se statueze că: "nulitatea prevăzută de art. 16 alin.7 teza a ÎI-a din Ordonanţă Guvernului nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002 este o nulitate relativă, intervenind doar în cazul în care vătămarea produsă prin încălcarea dispoziţiilor mai sus menţionate este invocată şi dovedită de contravenient". 

„Potrivit art. 16 alin.7 din OG nr.2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoştinţă contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare. Obiecţiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica „Alte menţiuni”, sub sancţiunea nulităţii procesului-verbal. Legiuitorul a instituit prin art. 16 alin.7 din OG nr.2/2001 un caz de nulitate relativă condiţionată de vătămare, după cum prevăd dispoziţiile art. 174 alin.3 rap. la art. 175 C.pr.civ. Lipsa acestui element din cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenţiei este sancţionat cu nulitatea relativă a actului, nulitate care şi-ar produce efectele numai în cazul în care a produs petentului o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia, după cum prevăd dispoziţiile art. 175 alin.1 C.pr.civ. prin raportare la art. 47 din OG nr.2/2001”, explică avocatul Raluca Cîrstea, Legal Land, citând din sentinţa civilă nr. 3090/1 august 2019, pronunţată de  Judecătoria Târgu Mureş  (www.rolii.r.).