Cum se prepară corect ceaiul de vâsc. Extractul rece recomandat de fitoterapeuţi pentru hipertensiune, tulburări hormonale şi de metabolism

Vâscul (denumit ştiinţific Viscum allmm L) este o plantă semiparazitară care are nevoie de un mesteacăn, brad, frasin, măr, păr sau de un alt copac pentru a creşte. Are nu numai calităţi decorative, ci este recomandat şi medical.

Ca să recunoaştem vâscul medicinal, este bine să fim atenţi la dispunerea fructelor: cel terapeutic are fructele grupate câte trei, iar cel fără valenţe vindecătoare are fructele grupate în ciorchine.

Deşi compoziţia chimică diferă oarecum, în funcţie de planta parazitată pe care creşte, indicaţiile terapeutice ale vâscului medicinal sunt asemănătoare.

„Substanţele sale active conferă acestei plante calităţi de tonic cardiac, vasodilatator coronarian şi periferic, sedativ, antispastic, imunostimulent nespecific. Planta are capacitatea de a influenţa buna funcţionare a sistemului glandular şi conferă performanţe excelente în stimularea metabolismului", explică, pentru „Adevărul“, specialistul în fitoterapie Elena Badea.

Cea mai la îndemână formă de utilizare este ceaiul din această plantă. „Ceaiul de vâsc se pregăteşte doar ca extract rece. Se pune peste noapte la macerat o linguriţă cu vârf de plantă, în 250 ml apă. Se lasă până dimineaţă, când se încălzeşte uşor şi se filtrează. Preparatul se utilizează în caz de tulburări cronice de metabolism (se bea în mod regulat, timp de cel puţin o jumătate de an, câte două ceşti de ceai pe zi. De asemenea, are efecte benefice în cazul tulburărilor hormonale, când se consumă minimum două ceşti pe zi, una dimineaţa şi una seara”, mai spune Elena Badea

Fitoterapeuţii recomandă ceaiul de vâsc şi în cazul atacurilor de apoplexie.

„Într-un astfel de diagnostic, se face o cură de 11 săptămâni astfel: timp de şase săptămâni se beau zilnic câte trei ceşti,în următoarele trei săptămâni se beau zilnic câte două ceşti, iar în ultimele două săptămâni, se consumă zilnic câte o ceaşcă. Jumătate din prima ceaşcă se bea înainte de micul dejun, iar cealaltă jumătate, după micul dejun. A două ceaşcă înainte şi după masă de prânz, iar a treia înainte şi după cină”, mai spune Elena Badea.

Vâscul are şi proprietăţi hemostatice. Folosit extern ( tras rece pe nas), opreşte hemoragiile nazale. În uz intern, opreşte hemoragiile pulmonare şi pe cele intestinale din timpul dizenteriei.

„Totodată, vâscul este un leac excepţional contra arteriosclerozei, caz în care se bea o ceaşcă de ceai, cu inghituri mici pe parcursul unei zile. Afecţiunile precum hipertensiune arterială, hipotensiune arterială, tulburările circulaţiei sângelui, moleşeală, tulburări cardiace, vertij se trataeză cu o cură de şase săptămâni cu ceai de vasc, asffel: timp de trei săptămâni, se beau zilnic câte trei ceşti, iar următoarele două săptămâni se beau zilnic câte două ceşti, iar ultima săptămână, zilnic câte o ceaşcă.

 În cazul dereglărilor menstruale, mai ales a menoragiilor (a hemoragiilor menstruale puternice), precum şi a metroragiilor postpartum de beau două-trei ceşti de ceai timp de o săptămână. În cazul indispozitiilor din timpul menopauzei, însoţite de palpitaţii, stări de agitaţie, anxietate şi insuficientă respiratorie, ceaiul de vâsc ar trebui administrat pe termen mult lai lung”, mai spune specialistul, care recomandă consularea unui medic înainte de a folosi acest remediu, indiferent de afecţiunea vizată.