Cum ne împiedică frica de singurătate să ducem o viaţă normală - explicaţia specialiştilor pentru această „boală“

Fiecare dintre noi are temerile sale, mai mari sau mai mici, de a rămâne singur. Atunci când această frică devine persistentă, necontrolabilă, echilibrul nostru emoţional e dat peste cap. La fel şi funcţionarea noastră în plan personal şi social. Starea patologică caracterizată prin frică de singurătate este numită de psihologi monofobie sau autofobie.

Teama la gândul de a fi lăsat singur este trăită diferit de la caz la caz. Sunt persoane pentru care această frică este aproape paralizantă. Şi nu este vorba despre un moft, ci despre o tulburare mentală ce produce simptome fiziologice şi emoţionale intense. 

Cei care suferă de monofobie au o permanentă frică de a nu fi iubiţi, motiv pentru care se agaţă de relaţii care nu funcţionează, sacrificându-şi echilibrul emotional. 

“Monofobia transformă relaţiile personale, în relaţii de dependenţă sau subordonare. Deciziile referitoare la actvitatea de cuplu sunt luate după criterii influenţate în special de teamă de a rămâne singuri. Situaţiile evaluate ca putând să ducă la ruperea relaţiei provoacă în cazul celor care suferă de această fobie anxietate şi atacuri de panică”, explic,  pentru Adevărul, psihologul Ionuţ Ghiugan. 

Atacuri de panică şi palpitaţii

Şi nu doar ideea ruperii unei relaţii generază astfel de stări. Sunt oameni care manifestă anxietate extremă, atacuri de panică şi alte reacţii emoţionale şi fizice intense atunci când rămân singure într-o cameră. Persoane care au nevoie în permanentă de un însoţitor din cauza spaimei nefondate că sunt în pericol dacă nu se află lângă o altă persoană.

În momentul în care autofobii percep riscul că rămân singuri, manifestă  simptome precum: accelerarea respiraţiei şi a bătăilor inimii, palpitaţii, presiune în zona toracică. transpiraţie, greaţă, ameţeli, vertijuri şi senzaţia pierderii echilibrului. 
 

Rezolvarea acestei tulburări nu vine de la sine, ci din ajutorul de specialitate: terapie şi medicaţie. Prima soluţie, pentru a ajuta persoana autofobă să-şi descopere cauzele tulburării şi să–şi schimbe reacţiile la impactul cu declanşatorul temerilor, iar  cea de-a doua, pentru calmarea senzaţiei de frică.