Cum educăm copilul într-un spirit competitiv corect. Sfaturile psihologilor: „Afirmarea trebuie însoţită de respect“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Spiritul de competiţie şi fairplay-ul pe care copiii le deprind din concursuri sunt câştiguri care-I vor ajuta atunci când vor deveni adulţi. Respectul pentru competitor şi pentru regulile jocului, felul în care copilul este învăţat să perceapă postura de învingător şi s-o accepte pe cea de învins sunt însă lecţii importante ce trebuie corect predate.

A câştiga cinstit şi a pierde elegant sunt două calităţi pe care părinţii speră să le imprime copiilor antrenându-i în competiţii. Dorinţa de a educa viitorul adult într-un spirit competitiv îi face însă pe părinţi să ofere greşit anumite recompense, astfel încât valorificarea potenţialului copilului ajunge să fie pusă mai prejos de câştigarea unor concursuri. 

“Afirmarea de sine reprezintă fundamentul succesului şi reuşitei în viaţă” 

Important de ştiut este că această competitivitate are la baza două elemente esenţiale: afirmarea de sine şi rivalitatea. "Din această perspectivă, a promova educaţional acest comportament social nu reprezintă pentru viitorul adult un câştig, o resursă valoroasă. Afirmarea de sine reprezintă fundamentul succesului şi reuşitei în viaţă, însă rivalitatea plasează concurenţa într-o parte negativă, validând în plan social ideea de opoziţie şi luptă, câştig şi pierdere, superior şi inferior. Copilul trebuie învăţat să-şi obţină recompensele nu din câştigarea unor confruntări sau competiţii, ci din valorificarea propriului sau potenţial nativ, social şi academic. Afirmarea de sine trebuie obligatoriu însoţită de asertivitate, de respect pentru competitor şi regulile jocului. În lipsa acestui demers educaţional, viitorul adult va identifica „obstacole” în calea succesului, oamenii, relaţii interumane sau valori importante pentru o viaţă cu sens (colegi, prieteni, parteneri de afaceri sau viaţă, etc.)”, explică, pentru Adevărul, psihologul Ionuţ Ghiugan. 

Pentru a se dezvolta armonios şi normal, copilul are nevoie de un model adevărat de urmat, iar profesorul care formează aceste atitudini şi valori este propriul părinte. “Părintele va transmite, conştient sau inconştient, un set de valori şi comportamente, pe care copilul le va învaţa şi utiliza în viaţa adultă", explică psihologul Ionuţ Ghiugan.